Să-l amnistiem, zic…

După doi ani în care ne-am luptat cu statul paralel mai ceva ca britanicii cu Brexit-ul cred că a venit vremea să dăm dovadă de maturitate, de pragmatism, de-a dreptul de patriotism și să promovăm dracului în consens național o ordonanță de urgență care să-l plaseze definitiv și irevocabil pe Liviu Dragnea deasupra tuturor legilor statului român, trecute, prezente sau viitoare. Serios, ieșim per total mai ieftin, cu timpul durerea de-al fi făcut scăpat se va mai ostoi, vom face bancuri ucigătoare așteptând să-l înșele gacicuța aia a lui și vom putea, în sfârșit, să ne ocupăm de multele probleme pe care le are o societate normală care trăiește pe partea astalaltă a gardului pârnăii. Oricum, dac-o mai ținem așa nu mai rămâne nimeni înăuntru până la următoarele alegeri… La pârnaie mă refer, deși se pare că și de partea noastră a gardului populația se rărește pe zi ce trece.

Ce-ar însemna, pentru noi, amnistierea faptelor unui singur cetățean, fie el șeful celui mai mare partid din România? Ar fi primul? N-ar fi – de exemplu vă puteți oricând enerva citind despre călătoriile, conferințele și lansările de carte pe care le promovează senin Adrian Năstase pe blogul lui WordPress. La cât am pierdut până acum mai contează că-i iertăm încă unuia mișmașurile electorale cu tombole, găleți și făină, potlogăriile cu femei plătite de stat și obligate să presteze pentru partid, matrapazlâcurile cu case, căsoaie, palate, insule, plaje, copacabane sau hectare, șmenurile cu bani europeni sau șarlataniile cu porci de crescătorie, de partid sau de presă? E doar încă unul în plus care scapă. Un cost infim în comparație cu răul malign cu care armata toxică a lui Dragnea inundă în fiecare zi societatea românească sau cu pagubele imense pe care le cauzează incompetența sau de-a dreptul prostia crasă a miniștrilor guvernului lui Dragnea.

Problema e, presupunând că-l scăpăm pe marțafoi de pârnaie, noi cu ce ne alegem? Și, mai ales, învățăm ceva din cei doi ani în care toată țara s-a-ntors cu curu-n sus să-l scape pe Dragnea de ceea ce, într-o lume normală la cap, ar trebui să vină ușor, simplu, implacabil?