mert.jpgAu luat butoanele de toate felurile ale tuturor funcțiilor imaginabile, le-au amestecat într-un fes și le-au reașezat aleator prin cabină. De fapt nu chiar complet aleator, căci și-au dat silința să nu le așeze în locurile în care orice posesor de permis de conducere s-ar aștepta să le găsească. Așa a ajuns schimbătorul de viteze al cutiei automate pe maneta din dreapta volanului sau controlul ștergătoarelor pe maneta din stânga sau butoanele care setează poziția scaunelor pe portiere, foarte vizibile de fiecare dată când te uiți în retrovizoare. Are încălzire în scaune dar era deja prea cald în mașină până am găsit eu de unde să-i dau drumul, tot sus, pe portiere. Volanul, rămas în mod miraculos în aceeași poziție, este împănat de butoane – multe pe stânga și nenumărate pe dreapta. Dumnezeu știe la ce e bun fiecare și cum să nimerești din mers ce-ți trebuie. Categoric mașina nu e recomandată celor care au probleme cu dioptriile – nu distingi semnele de pe butoane nici când stai pe loc, din mers încercarea s-ar putea dovedi fatală. Locul din bord cu vizibilitatea cea mai bună este ocupat de cele trei grile fițoase și luminate ale sistemului de ventilație. Dealtfel interiorul mașinii are tot felul de lumini colorate: te deranjează în timp ce conduci dar s-au potrivit perfect cu atmosfera de Crăciun… S-a renunțat la indicatoarele analogice de viteză, turație sau nivel de combustibil. Totul se proiectează pe un fel de tabletă care ocupă jumătate din bord. Evident ecranul este tactil, dar dacă-ți așezi scaunul în poziția corectă față de volan nu mai ajungi cu degetul până la ecran, deci trebuie să te muți mai aproape. Oricum, scaunul te lasă să alegi între a sta într-o poziție joasă dar prea departe de volan sau la distanța corectă dar prea sus. În fine, poate am eu mâinile prea scurte sau picioarele prea lungi…

Să intri într-o parcare cu plată este o adevărată aventură. Senzorii de proximitate urlă isteric de jur împrejur, pereți și stâlpi par să te atace din toate direcțiile. Practic, dacă ești la jumătate de metru de ceva, orice, mașina țiuie încontinuu. Înțeleg acum de ce parchează mulți dintre amatorii brand-ului pe două locuri de parcare. Și lumea credea că li se rupe…

Mașina arată altfel bine, are finisare AMG fără să fie, de fapt, un AMG, ba din contră… Așa că atunci când calci mai tare pe accelerație motorul rage ca o fiară răgușită, zici uauuu!!! dar nu te ține mult căci cei 113 cai ai dieselului se chinuie din greu să miște tona și jumate de oțel german. De ce au făcut un Mercedes cu doar 113 cai nu o să-mi poată nimeni explica… Cutia automată e suficient de lentă cât să-ți dorești una manuală. Sigur, ai senzația că pilotezi un tănculeț, lent, greoi dar de neoprit. Asta nu te scutește de privirile ironice ale posesorilor de audi-uri care trec pe lângă tine crezând că ești încă un papagal care și-a luat un bolid pe care nu știe să-l conducă… Dar, pentru mulți, aspectul exterior e tot ce contează, plus semnul ăla de pe bot…

Ehhh, uite că am făcut și un review al unei mașini, că asta n-avusesem încă pe aport. Este despre un Mercedes A180d pe care l-am primit ca mașină de schimb pe perioada cât mașina mea este în service. De ce a ajuns mașina mea în service la un dealer Mercedes e altă poveste ciudată, dar s-o lăsăm pe altă dată…

PS. Cred c-am mai scris printr-un alt post că sunt fan BMW, deci e posibil să fi fost un pic nedrept cu merțul ăsta. Până la urmă, merge rezonabil (ca mașină de schimb) iar dac-o ții mai mult probabil că – ce să faci, n-ai ce să faci – te obișnuiești cu ea așa cum e…