Arzând din dragoste de țară

Într-un supermarket din Bienne, o cutie de 15 kg cu lemn de foc elvețian costă aproape dublu față de lemnul adus din import (nu îndrăznesc să mă gândesc din ce țară). Categoric n-aș vrea să fac din tăierea pădurilor o afacere profitabilă. Pe de altă parte, dacă iau de-ăla ieftin, “european”, mi-e teamă să nu ard ultimul copac din ultima pădure a Moldovei. Deci nici așa nu-i bine… Oare elvețienii cum tratează această situație complicată?

Este poate un exemplu contraproductiv al unei impresionante solidarități sociale. Întotdeauna am admirat devotamentul cu care cumpără elvețienii orice produs Swiss made. Este o formă discretă de patriotism, îmi place să-l numesc “patriotismul tăcut”. Nu o să vezi pe-aici declarații patriotice sforăitoare, zeci de ore de yodlere pe postul național sau povești despre glorioșii lor domnitori, îmbunătățite pe ici, pe colo, și anume în punctele esențiale. E posibil chiar să nu fie privită ca o formă de patriotism, cert este că în fiecare supermarket o să vezi aceeași imagine: oamenii se plimbă printre rafturi, privesc, cântăresc, compară și, în final, pun în coș fix produsele fabricate de compatrioții lor. Dacă au și etichetă cu “lokal” e chiar mai bine. Și acceptă bucuroși să plătească prețul, de cele mai multe ori semnificativ mai ridicat, știind că bunăstarea lor nu poate exista fără ca și vecinul lor să trăiască cât de bine se poate. Firesc, modest, fără să facă mare caz din asta dar adânc înrădăcinat în credința locului. La noi ar suna ca și cum ai întinde prin gard, generos și dezinteresat, o mână de fân caprei vecinului, adică ceva ce rar s-a mai văzut. Apropo, om mai avea capre?