Un popas

De acasa si pana la Popas masina inchiriata ieri m-a bipait  incontinuu. Nu-i de la centura, nu-i de la frana de mana, motorul sper sa nu fie, cel mai probabil e ca nu am airbag. Sunt pe DN4 Bucuresti – Oltenita, sosea delimitata de crucile plantate pe-o parte si pe cealalta. Dar, desi traficul e mai prost decat il stiam, n-am vazut nici o cruce noua, n-oi fi eu asa de ghinionist.

Trei caini famelici ma intampina curiosi de cum ma dau jos din masina. Cateva mese au aparut intre “bucataria de vara” a restaurantului si parcarea din marginea drumului national. La ce naiba ai vrea sa stai la terasa in sosea, unde poti admira traficul si service-ul auto al tiganilor de vizavi cand paduricea din spatele cladirii te imbie cu racoarea si linistea ei. Doar una dintre mese este ocupata. El, un malac brunet cu fata de interlop, ma priveste cateva secunde si se intoarce sa-si butoneze mobilul. Ea e blonda, probabil vopsita, si poarta niste ochelari de soare uriasi, gen Oana Zavoreanu. Si stilul pare sa fie similar, doar ca e mai urata. Simt cum sunt privit pana cand intru in restaurant. Grataragiul ma baga in seama abia dupa ce-si intoarce micii. Pare deranjat ca-i dau buna ziua si nu-mi raspunde – dar deja mi-am adus aminte ca asta-i regula in aproape orice magazin romanesc. Comand 20 de mici pentru acasa. Zice, intors cu spatele la mine, “19”. Il intreb daca nu poate sa faca 20 si ridica vocea: “Am spus ca mai am doar 19!”. Zic “OK” si ma duc sa astept afara. Urmatorul restaurant e la 20 de kilometri asa ca optiunile sunt limitate. N-am mai gatit in casa de la tara de asta vara asa ca micii de la Popas sunt singura optiune dupa o dimineata intensa de gradinarit.

O Solenza pocnita in bot e abandonata chiar in fata cladirii. Un papuc trage in fata epavei si doi tigani coboara ca sa o lege cu un cablu. Totul este extrem de aproximativ. Solenza are ambele cauciucuri din fata desumflate, dar asta nu-i impiedica pe tigani sa plece de pe loc si sa intre pe sosea, facand un zgomot imens de motor ambalat aiurea si metal rulat direct pe asfalt. Masini venite din ambele sensuri incep sa claxoneze dar cortegiul continua sa se tarasca intr-un nor de fum provenit din anticul papuc care e la un pas de a deveni la randul sau o epava.

Simt cum sunt urmarit din spatele uriasilor ochelari de soare ai cucoanei. In locul asta o astfel de situatie poate sa se termine prost, fie ca doamna primeste o corectie fizica, fie ca domnul decide sa-si apere onoarea printr-o bataie. Noroc ca lucrurile s-au mai schimbat de cand cu telefoanele mobile. Interlopul o ignora, ceea ce ma chinui sa fac si eu, cat mai convingator cu putinta. Imi trece prin minte ca poate nu e sotul sau prietenul ci doar pestele. N-ar fi complet imposibil, caci tipa e imbracata si accesorizata sa seduca, evident in sensul in care crede ea ca functioneaza arta seductiei sau poate ca doar urmand trendurile pietei. Noroc cu grataragiul, care apare cu o punga de mici pentru cei doi si povestea se termina, nu inainte ca ochelarii de soare sa-mi mai arunce o ultima privire de pe locul din dreapta al vechiului Hyundai Santa Fe.

Doua minute mai tarziu, un Opel vechi se opreste in mijlocul soselei, fara sa semnalizeze ca vrea sa faca stanga in parcarea restaurantului. Un claxon isteric rasuna imediat. O masina venita din spate cu viteza prea mare reuseste sa evite ciocnirea doar iesind jumatate in afara soselei, acolo unde ar fi trebuit sa fie trotuarul. Noroc ca niciun primar n-a fost in stare sa faca unul si astfel un accident grav este evitat. Doi batrani si o femeie tanara coboara din Opel. Imediat sunt luati in primire de cei trei caini, care-i latra furiosi, probabil pentru lipsa semnalizarii din faza de mai devreme. Unul dintre batrani vine cu incredere spre masa la care astept eu. Are un aer vesel dar merge cu pasi nesiguri, poate din cauza varstei sau a vreunei licori incercate de dimineata. Zice in gura mare, evident pentru mine, ca dulaii par sa fi mancat deja, deci nu sunt periculosi. Are dreptate, caci energia cainilor se termina repede si se intorc sa vegeteze pe sub mesele de langa bucatarie. Ii tin isonul mosului spunandu-i ca erau patru cand am ajuns eu dar ala mai rau a disparut imediat dupa ce-am dat comanda de mici. Toti trei rad relaxati.

Grataragiul iese cu pachetul meu si batranul vorbaret comanda in gura mare trei portii de mici. “N-avem mici. Dureaza!!!…”