Lațul se strânge încet, încet în jurul lui Trump, după ce fostul său consilier de securitate și membru al echipei de campanie, generalul Michael Flynn, a pledat vinovat de a fi făcut declaratii mincinoase în fața FBI-ului în legătură cu contactele pe care le-a avut cu oficiali ruși în timpul campaniei electorale și imediat după. Flynn a acceptat să colaboreze cu procurorii, “în interesul propriei sale familii și al țării”, ceea ce înseamnă că alți membri ai echipei de campanie sau chiar ai familiei lui Trump ar putea fi anchetați. Că Trump s-a bucurat de suportul rușilor pe timpul campaniei electorale este deja foarte clar. Informații furate din serverul lui Hillary Clinton și făcute publice în campanie, “fake news” și propagandă în social media menite să divizeze opinia publică americană, să inflameze extrema dreaptă și orice segment reacționar al societății și să ducă în derizoriu discuția politică civilizată, toate acestea au făcut parte din arsenalul de care s-a bucurat candidatul Trump ca suport din partea diverselor entități rusești probabil controlate de serviciile secrete. Că Trump știa de acest suport și a profitat de oportunitate este iarăși clar. Ancheta însă trebuie să dovedească dacă Trump a oferit ceva în schimb rușilor și acest aspect este pe cale să se lămurească, după ce deja patru foști membri ai echipei de campanie au fost puși sub acuzare și trei dintre ei colaborează cu procurorul de caz pentru a-și ușura pedepsele. Colaborarea dintre cele două tabere nu e ușor de dovedit, câtă vreme rușii probabil ar fi făcut-o și pe gratis. Probabil că Putin îl consideră pe Trump (sincer, pe bună dreptate) un idiot care nu poate face decât rău Americii și partenerilor ei și servește, implicit, intereselor Rusiei. A scăpat totuși din vedere două lucruri: comportamentul complet imprevizibil al lui Trump, ceea ce-l face o unealtă foarte periculoasă în utilizare și posibilitatea cristalizării unui pol de putere care să-l excludă pe Trump și să fie, totuși, mult superior Rusiei. Dar revenind la echipa de campanie, în contactele sale cu rușii se pare că Flynn a făcut diverse promisiuni, inclusiv o ridicare a sancțiunilor împotriva Rusiei, încă în timpul mandatului lui Obama și împotriva politicii americane de la acea dată, ceea ce este, în cel mai bun caz, o dovadă de crasă incompetență diplomatică din partea unor diletanți. Între timp, Trump și-a creat și mai multe probleme, fiind în situația de a fi investigat și pentru obstrucționarea justiției, atât prin concedierea fostului director FBI cât și prin faptul că a știut ce face Flynn și a încercat să-l acopere.
Va duce investigația în final la o procedură de suspendare a lui Trump? Dacă da, părerea mea este că Trump își va da demisia înainte de a fi demis de senat dacă va considera votul împotriva sa ca fiind iminent. E prea orgolios să accepte rușinea suspendării. La fel a procedat Nixon în 1972 după scandalul Watergate (dealtfel sunt multe similarități între cele două cazuri – fraudă electorală, abuz de putere, minciuni, obstrucționarea justiției). Dar e foarte posibil să nu se ajungă până acolo și procedura să fie respinsă în cameră, în primă instanță sau, ulterior, în senat. E greu să convingi două treimi dintre senatori. Interesele mărunte și oarbe de partid n-au fost descoperite de Codrin Ștefănescu sau Olguța Vasilescu, se poartă și în matura democrație americană, gata dealtfel să țină predici de bună practică oricui. Că partidul republican va plăti, mai devreme sau mai târziu, pentru mandatul lui Trump și pentru susținerea lui necondiționată, îmi este foarte clar. De fapt, cel mai mult vor plăti chiar cei care l-au votat și l-au susținut. Dar despre ei și despre bilanțul primului – și să sperăm că singurului – an de guvernare Trump în episodul următor.
APort 