Îmi aduc aminte că acum mulți ani așteptam pe cineva în fața stației de metrou de la Piața Sudului. De la ghereta cu flori de vis-a-vis de intrare Uzzi de la BUG Mafia tocmai își băga și își scotea în gura mare, într-un refren foarte la modă la vremea aia. O țigancă bătrână, taman coborâtă dintr-un autobuz ce venea dinspre Oltenița, cocoșată sub povara unei boccele imense, s-a oprit lângă mine, s-a uitat în ochii mei căutând o confirmare că și eu auzeam același lucru și a rostit timid, întrebare-constatare, trăgându-și jenată broboada peste gură: “Ai, mamă, da’ ăștia vorbește prostii…”

Mă regăsesc azi în postura acelei bătrâne, întors cu imunitatea scăzută direct în mijlocul talk-show-urilor de seară ale televiziunilor românești. Prudent, nu m-am expus direct unei doze de România TV (deși am constatat ulterior că ăștia sunt mai degrabă hilari în toxicitatea lor de grotă) sau Antena 3, unde profesioniștii dezinformării au ajuns la un nivel de sofisticare greu de egalat (deși trebuie să ai ficatul antrenat să-i urmărești). M-am uitat la TVR1, la Ion Cristoiu, Dan Andronic, Marius Pieleanu și Bogdan Chireac, secondați de  gazdă, Ionuț Cristache, jucând rolul caniche-ului isteric care-i ațâță pe dulăii ăia mari. Emisiunea asta, în felul în care s-a desfășurat, a fost o șocantă întoarcere aproape 20 de ani înapoi în timp, la TVR-ul manipulator de pe vremea cuplului Iliescu-Năstase. Fără îndoială, o mare rușine pentru TVR ca instituție, pentru noi ca societate și chiar și pentru profesioniștii postului, care probabil întorc capul dezgustați dar evită să se dezică public de astfel de jurnalism. Probabil că se gândesc că ăsta e prețul pe care trebuie să-l platească pentru ca emisiunile de calitate ale postului să continue să fie tolerate de controlul politic. Un fel de nu băga în seamă rahatul ăla din colț, privește frumusețea aia de candelabru de cristal. Dacă așa e, nu sunt convins că au dreptate…

De fapt aveam de gând să comentez emisiunea și declarațiile lor manipulatoare dar la ce bun s-o fac aici? O să-mi trag și eu broboada peste tastatură, ca bătrâna de la metrou, și o să zic doar: “Doamne Dumnezeule, ce respingătoare adunătură de ticăloși!”