347 de litri. Prima mea reacție a fost: “Aproape perfect!”.
Apoi, gândindu-mă mai bine, am realizat că proverbiala precizie elvețiană nu putea să accepte pur și simplu un “merge și-așa”… Trebuie să existe o explicație pentru care butoiul ăsta e la 18 litri distanță de perfecțiune. Să încercăm un exercițiu de imaginație:
Prima zi de Paști la părinți, a doua la socri. Două. Prima zi de Crăciun la părinți, a doua zi la socri. Patru. Două săptămâni de binemeritat concediu cu vin de la alții, nu din butoiul propriu – poftim, 18. Perfect!
APort 
Yap!
LikeLike
Anul ăsta a fost unul trist la capitolul licori. Spre începutul lui iulie, taman când începeau strugurii să prindă oleacă de sevă, s-a pornit o ploaie cu piatră cum nu mi-a mai fost dat să văd, de treizeci de ani de pe când sunt venetic prin Bârlad.
În tristețea asta abia de-am stors vreo 20 deca de vin deci, pe cale de consecință, îmi rezerv o vacanță mai lungă 🙂 eventual și pe la amicul elvețian, nu de alta, doar în spiritul tradițional românesc: să crape și capra vecinului.
LikeLiked by 1 person
Urmaresc si eu cu interes felul in care urmaresc astia cultura viei de-a lungul anului. Diferit cumva fata de ce faceau bunicii mei. Au vinuri bune, da scumpeee… Anul asta a fost tragedie si la ei, a dat un ger cand erau viile in floare. Au aprins focuri prin toate viile dar in multe locuri nu a fost de-ajuns.
LikeLiked by 1 person