IMG_1498

Alpii elvețieni văzuți din Swissair

Am ajuns la București zburând din Basel într-un măricel Airbus A320 cu vreo 200 de locuri, toate ocupate. Un procent important din frumusețile Elveției era masat pe scaunele înguste ale Wizzair-ului, expunând ciocuri de rățușcă, geometrii ale sprâncenelor complicat desenate cu precizie elvețiană, papornițe chinezești marcate Vuitton și adidași adidas cu toc și strasuri aurii sau argintii. Mi-a venit in minte celebrul hit al anilor 80 – bunicul manelelor de azi – “Te cunosc dupa sandale, Cenușăreaso!”. Nu vreau să fiu răutăcios dar un accident aviatic pe zborul ăla ar fi băgat, probabil, industria sexului din Eveția în recesiune. Și mi-ar fi creat și mie o problemă serioasă (pentru că eram în avion, nu vă gândiți, păcatele mele, la cine știe ce!).
Dar revenind la industria aeronautică, am plătit pe dus, vară fiind, cam același preț pe care îl taxează concurența elitistă de la Swissair în extrasezon. Fiind plin de români relaxați plecați acasă în concediu, toată lumea a cumpărat în euro, lei si franci elvețieni mâncare și băutură de la stewardesele drăguțe și care vorbeau și românește pe deasupra.
Câteva zile mai târziu m-am întors din București cu Swissair, plătind de două ori mai mult decât dădusem la Wizzair. Plus ceva in plus pentru bagajul de cală care brusc a devenit pentru industria aeronautică un inacceptabil – și deci taxabil – moft al călătorului cu avionul. Curând va trebui să plătești suplimentar pentru faptul că te cari cu un pașaport după tine. Evident că la prețurile astea avionul era plin numai vreo 70 la sută, deși era un minuscul Fokker 100 de 95 de locuri (genul care te zgâlțâie mai bine). În rest, călătorii cam la fel ca la dus, poate ceva unghii mai lungi (și cu ștrasuri), bronz mai accentuat (de Mamaia), fețe de gacici mai cu noroc și aceiași adidași cu tocuri aurii sau argintii.
Serviciile – corecte, dar orientate pe economie, de parcă Swiss-ul era low cost și nu invers.  În comparație cu tipele drăguțe de la Wizz, stewarzii elvețieni erau de sexualitate incertă, căci el nu era sigur un el așa cum ea nu era clar o ea. În plus, simțeai frustrarea din ochii și gesturile lor, era evident că se simt prost plătiți și neapreciați, că s-ar vedea mai degrabă pe o cursă mai nobilă.
În fine, ceea ce pare să fi reținut Swissair de la concurența low-cost este că trebuie să reducă cât mai mult costurile și că trebuie să adopte o schemă de prețuri flexibilă, variind intre scump și exorbitant. Și cum un avion mai mic de-atât va fi greu de găsit strategia asta, mai devreme sau mai târziu, tot faliment se cheamă, căci nu vor putea bloca la nesfârșit accesul companiilor low cost la ore rezonabil de zbor sau servicii egale pe aeroporturile elvețiene. Asta dacă nu o să plătească statul elvețian pentru scaunele alea goale – și atât de aberant de scumpe în sezon.

PS. Nu mai zic de șmenurile software la achiziția de bilete la care toate companiile aeriene sunt complice. Caută un bilet pe net. Reține prețul. Ieși de pe site și încearcă din nou în căteva minute. Aaa! E mai mare? Numai ce ai plătit pentru cookies, prăjiturelele tradiționale din Silicon Valey!