• Când portarul fabricii mi-a transmis prin semne că durează o oră să-mi vină taxiul am crezut că-i genul de glumă care se face și prin fabricile de la noi. Proastă. Când a apărut taxiul, 45 de minute mai tărziu, am avut un ușor sentiment de ușurare. Se dusese naibii planul meu de a ieși la un jogging așa că am ieșit la o bere.
  • Ziua următoare avea să fie și mai grea: taxiul de dimineață, de la hotel, anunțat în 15 minute, a venit tot în 45. E drept că un impozant Mercedes clasa S. Seara, înapoi la hotel, a apărut același moșuleț din ziua precedentă, făcându-mă să bănuiesc, răutăcios și fără dovezi, că portarul nu sună după un taxi ci chiar după acel taxi.
  • Șoferul Mercedes-ului clasa S avea morga unui chauffeur de secretar de partid de pe la noi, și-a cerut scuze pentru întârziere și m-a lăsat să mă calmez pe muzica lui “Dire Straits”.
  • Limitele de viteză în Polonia sunt ca la noi, 40 plus ce scrie pe indicatoare.
  • Un Mercedes clasa S cu 643.000 de kilometri la bord încă arată și rulează ca un Mercedes clasa S.
  • Fiecare șofer de taxi are traseul lui secret dintr-un loc în altul.
  • Wroclaw e un oraș cu multe femei frumoase, pe oriunde-ai lua-o.
  • Faci ceva pe “Dire Straits”-ul lui când mergi la serviciu și ești cu trei sferturi de oră în întârziere. Mult mai bine merge “Break Stuff” a lui Limp Bizkit din care redau ce-mi suna atunci în minte:

“And if my day keeps going this way, I just might
Break your fucking face tonight
Give me something to break
Just give me something to break”