Nu m-am mai uitat la un meci de fotbal de nu mai știu când. Nu mai știu ce echipe joacă in Liga1, n-aș putea să numesc 5 jucători români în activitate iar de vreo 4-5 ani am renunțat să urmăresc chiar și meciurile echipei naționale. Dar acest post nu este (numai) despre fotbal, măcar și pentru faptul că în lumea asta sportul în sine stă mai mult pe banca de rezerve. Nu mai e de mult despre jocul de fotbal, este lumea miticilor și a gigeilor gregari, lumea bălăcărelilor de după un meci pe care nu l-a văzut mai nimeni, lumea idioților care merg spre stadion ca să se bată cu ceilalți în cea mai apropiată stație de tramvai, lumea stadionului ca debușeu al urii, rasisimului și violenței, lumea mitocăniilor strigate în gura mare, a bancnotelor lipite pe frunte sau strecurate în buzunare oricând primitoare. Lumea incapabilă de rezultate sportive și în care trofeele sunt mai degrabă nurii asistentelor TV, ce pot fi democratic cucerite de mai multe ori și de mai mulți în decursul aceluiași sezon.

Ei bine, în lumea asta din ce în ce mai puțin frecventabilă, domnul Gheorghe Hagi a câștigat campionatul de fotbal al României cu o echipă pe care singur a creat-o, finanțat-o și antrenat-o, cu copii proveniți, în mare parte, din propria Academie de Fotbal. A învins echipe împinse de la spate în principal de lăcomie și de aroganța molipsitoare a patronilor. A învins punând fotbalul pe primul plan, crezând cu încăpățânare în geniul său și în  munca asiduă, în perseverență și răbdare. S-a concentrat pe fapte și nu pe vorbe. A învățat câțiva copii și tineri cum se dă cu piciorul în minge, i-a motivat să se lupte, să creadă în ei și să-și dorească victoria, a făcut din ei oameni care înțeleg că toate celelalte avantaje vin pentru că ai ajuns mare și nu invers. A câștigat pentru că a creat caractere care, în timp, au deprins și arta balonului rotund. Victoria de ieri e probabil cel mai bun lucru care i s-a întâmplat fotbalului românesc de multă vreme. Va fi oare suficient să-i schimbe viitorul? Ne va retrezi oare interesul pentru joc în sine?

Nu știm. Cert este că astăzi este un pic mai bine, deși putea să fie mai rău și pentru asta îi mulțumim domnului Gheorghe Hagi.