Intenția noului guvern Grindeanu de a modifica Codul Penal si a acorda o grațiere prin ordonanțe de urgență a creat un val masiv de proteste în toată țara. Reacția nu s-a lăsat prea mult așteptată. Propaganda PSD a replicat masiv pe toate canalele media pe care le controlează. Se repetă obsesiv că protestatarii vor sa dea jos noul guvern și majoritatea rezultată din recentele alegeri. Dincolo de acuzația de mineriadă, povestea nu e nicidecum originală. O vedem recent în retorica suporterilor lui Donald Trump care atacă astfel mișcarile de protest din America împotriva persoanei sau inițiativelor noului președinte american. O vedem deasemenea în pozițiile celor care susțin Brexit-ul. Pe toate canalele se promovează același mesaj: opoziția încearcă să răstoarne prin forță votul popular și democratic și să creeze anarhie. Convergența mesajelor ridică semne de întrebare dar aș pune totul pe seama liberei circulații a ideilor (puține). Nu cred în teoriile conspiraționiste.
E inutil să protestezi împotriva votului popular. Probabil că sunt destui care realizează după alegeri care sunt consecințele indiferenței din perioada electorală. Este, evident, prea târziu. Să afirmi că “ăsta nu e guvernul sau președintele meu” e incorect și neproductiv.              Dar, pe de altă parte, să protestezi împotriva acțiunilor guvernului tău pe care le consideri greșite, indiferent că l-ai votat sau nu, e perfect îndreptățit într-o democrație.
Protestele din România au fost generate de cele două propuneri de ordonanță de urgență privind grațierea și modificarea codului penal iar guvernul, în loc să-și asmută propagandiștii și postacii împotriva protestatarilor, ar putea, pur și simplu, să retragă cele două inițiative de pe ordinea de zi, lăsând timp societății și instituțiilor specializate să se pronunțe. Eschivele domnului Dragnea nu cred că pot convinge nici măcar pe cei mai înfocați suporteri PSD, căci cine ar putea să creadă că un guvern controlat cu atâta autoritate de domnia sa ar fi putut să pregătească în secret ordonanțele cu pricina, fără să-l țină, măcar, la curent.

Măcar Trump își asumă tâmpeniile pe care le debitează zilnic.