Catedrala Mântuirii Neamului a fost prima clădire pe care am recunoscut-o prin hubloul avionului care cobora spre Otopeni. De fapt, singura. M-am chinuit să văd Casa Poporului, prin comparație mai degrabă lată decât lungă, dar nu i-am deslușit conturul. Apoi am irosit timp prețios ca să decid că turnurile diverselor CET-uri nu se pun la capitolul landmarks. Și așa am ajuns să recunosc doar babilonia din Otopeni, mai degrabă spectaculoasă din autobuzul 100 decât din avion.
În seara asta am văzut din nou Catedrala, de data asta de jos, de undeva din spațiul fostei Mănăstiri Văcărești. Părea să atingă literalmente cerul. Dumnezeu i-ar fi putut vedea crucea, înfiptă în stratul de nori. O lumină albă pulsa din vârful turlei, ceea ce, pentru o clipă, m-a făcut să cred că poate Dumnezeu chiar e acolo și-mi transmite un mesaj.
Păcat că nu știu alfabetul Morse, dacă asta o fi fost limba mesajului. Deci nu l-am înțeles. N-am de ales, va trebui să mă ghidez după ideile din capul meu.
Nu, fosta mănăstire Văcărești era în alt loc.
N-ați găsit alt loc pentru cheltuit lovele?🙂
LikeLiked by 1 person
Recunosc că n-am văzut niciodată mănăstirea cu ochii mei, când am ajuns eu în zonă deja totul era demolat de multișor iar fundațiile a ceea ce astăzi e mall-ul Sun Plaza erau deja făcute. Probabil că mănăstirea s-ar fi interpus între locul de unde am făcut eu poza și catedrală.
Vin de câteva ori pe an să o văd pe maică-mea și profit să-mi văd prietenii și să vizitez locuri care îmi plac (poate într-un mod nostalgic și ciudat). Tura asta merg și la o nuntă, o atracție de nerefuzat.
LikeLike