S-ar putea să fiu iar în contra-curent, dar chiar nu înțeleg valul ăsta de ”progresiști” care aparent au votat cu Nicușor Dan și se simt actualmente dezgustați, scârbiți și-ar vrea, nici mai mult nici mai puțin decât să-l scuipe în față pe președinte. Asta ca să citez doar un pic din ce-am văzut azi pe FB, de la mari influențări. Le-o fi căzut greu excesul de merdenele din săptămâna trecută?
Nu îl cunosc pe Lucian Pahonțu iar despre tagma generalilor români din armată, interne și servicii am, în general, o părere proastă, formată din nenumărate exemple adunate, direct și indirect, în anii de după revoluție. Am văzut prea mulți idioți, prea mulți oameni lipsiți de caracter și de onoare, cu evoluții profesionale absolut dubioase și compromisuri grele la activ. Am privit, deci, ”scandalul” din ultimele zile cu rezervă, ceea ce ar trebui să fie reacția oricui cât de cât informat. Același lucru l-ar impune educația și minima politețe – dar astea, în fine, sunt deja imposibile în țara fitilelor scurte.
Am citit ce-a scris Recorder, ceea ce sunt convins că prea puțini dintre comentatori au făcut. Reportajul este, sincer, o rușine și o gaură în prestigiul Recorder. Autorii pun laolaltă bucăți de informații din surse diverse, majoritatea deja publice, și le amestecă malițios pentru a crea această ”bombă” jurnalistică, în fapt o încercare de execuție publică a șefului SPP.
Domnul Pahonțu a fost acolo în noaptea de 21 Decembrie, dar declară că nu a participat la represiune. Absolut nimic din ceea ce se scrie în articol nu demonstrează contrariul. Dar ceea ce mi se pare tendențioasă și de prost gust este asocierea forțată a unui tânăr ofițer de 25 de ani, absolvent de școală militară (la Sibiu, deci la MApN nu la securitate) și comandant al unui amărât de pluton de transmisiuni cu represiunea împotriva revoluționarilor din Decembrie 1989. Asta în condițiile în care trădători și criminali ca Gelu Voican Voiculescu și generalul Iosif Rus, responsabili pentru mii de morți și răniți la revoluție, se bucură nederanjați de pensiile lor speciale. Orice a devenit ulterior acel tânăr locotenent, oricât de bun sau rău sau influent a devenit, rolul lui în 1989 rămâne insignifiant. Doar dacă domnii ziariști nu devedesc, negru pe alb și nu prin insinuări, că lucrurile stau altfel.
Nu Pahonțu e miza. Nici Revoluția. Miza e rahatul politic în care ne aflăm astăzi.
Am să închei prin a spune că cei ce se simt atât de revoltați ar trebui să-și înghită puțin sila cu care se sufocă și să se uite în jur la cine sunt cei ce ațâță, de pe margine, focul ăsta care ne consumă. Cine jubilează la noua revoltă a taberei progresiste. Cine tace strategic. N-am să-i numesc eu aici. Să și-i caute singuri când le mai trece greața.
APort 