Poate doar oamenii din jurul meu aveau obsesia asta, dar de când mă știu lumea m-a tot întrebat “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” Întrebarea a rămas aceeași până spre sfârșitul ciclului gimnazial. Răspunsul, nu. Până spre 10 ani, chiar și după 4 ani de succese în studiul viorii, am răspuns invariabil că vreau să mă fac polițist, spre marea dezamăgire a bunicii mele, preoteasa, care mă voia popă. Apoi, mulți ani, am răspuns diplomatic că nu știu, deși tot polițist mi-ar fi plăcut să mă fac. Doar că simțeam deja că nu e ca-n cărțile cu eroi și cavaleri pe care le citeam pe-atunci. Nu ajunsesem la Caragiale, dar începusem să simt că e o grămadă de Ghiță Pristanda în viața unui milițian. Cred că următoarea idee a fost să dau la drept, încurajat de profesoara din liceu cu care am făcut economie politică și filozofie. Dar trebuia să înveți pe de rost broșurile alea sinistre cu plenarele partidului comunist. Mi-ar fi plăcut să fiu magistrat, deși dacă mă uit la tagma asta astăzi, nu cred să-i fi putut supraviețui doamnei Savonea. Aș fi fost deja pensionar.
Nu c-aș fi nimerit-o mai bine cu ingineria, pe care am terminat-o când nu mai era nevoie de ingineri în România. Acum ar fi, dar am luat-o eu deja pe alt drum. Și nu zic că nu-mi place, dar când văd cât de obosit termin fiecare an, mă întreb dacă n-ar fi fost și o variantă mai ușoară. Dacă m-ar întreba cineva acum ce mi-ar plăcea să mă fac când voi fi mare, ei bine, aș ști ce să răspund. M-aș face Ștefan Hrușcă, să stau ascuns prin pădurile Canadei tot anul și să mă plimb două săptămâni din decembrie prin comunitățile de români, anunțând nașterea Domnului. Sau, mai bine, m-aș face Ștefan Bănică Jr, să bag două concerte pe an la Sala Palatului pentru fanele mele gata să leșine douzeci de ani la rând la aceleași mișcări de elvis tomnatic. Sau, de ce nu, m-aș face direct Maria Carei, ca să nu mă chinui nici măcar cu alea două concerte, doar să colectez banii de pe “All I want for Christmas is you – hu-hu” și să-mi ajungă iar tot anul. În fine, ați înțeles ideea. Nu mai vreau să fiu polițist, deși încă sunt mulți care-ar merita niște bulane pe spinare.
APort 
Si eu am vrut sa ma fac militian in clasa a VIII-a si am dat in mod eronat si am si intrat la liceul militar de la Breaza 🙂 M-ar fi interesat partea de criminalistica pe atunci dar m-am multumit cu ideea militara … M-am retras la timp de la Breaza si am ramas pe un drum civil. In armata ma enervau niste chestii iar comandantul meu de baterie m-a intrebat de ce imi fac atatea probleme de logica. “Nu stii ca unde se termina logica incepe armata si unde se termina armata incepe militia?” m-a intrebat :))) Acum, ca ma cheama tot Adrian, imi tot rasuna in cap vorba detestatului Bas: “Adriane nici nu stii cat de mic incepi sa fii”. Deci nu ma mai gandesc la ce as fi putut sa fiu cand as fi fost mare … https://pozedecat.wordpress.com/2019/08/26/adrian/
LikeLiked by 2 people
Habar n-aveam că există sfântul Adrian. Am pierdut nenumărate motive de șprițuri. Cel mai bun prieten al meu s-a dus la liceul militar din Alba Iulia. L-am invidiat un pic pentru asta, dar nu multă vreme. L-am invidiat din nou mai târziu, când eu stăteam la birou multe ore și el trăia intens în Irak și prin alte locuri periculoase. Acum nu-l mai invidiez, că e pensionar și asta nu vreau (încă). Doar un pic de liniște.
LikeLiked by 3 people
Nici eu nu am stiout pana in urma cu niste ani. As fi putut fi pensionar, ceea ce mi-ar fi placut, ca imi permiteam sa fac ce vreau, la ce speciala as fi avut 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, doar că n-aș băga mâna în foc că specialele vor rezista pentru tot restul vieții beneficiarilor lor. S-ar putea ca la un moment dat să constatăm că numărul plătitorilor va fi extrem de redus.
LikeLike
Și eu făcui fo opt ani de școală de muzică, pian. Dar nu s-a potrivit.
Însă milițian, nici nu mi-a trecut prin cap. M-am ferit și să am un socru milițian. Avea o fată bine făcută, blondă natur, cu firul gros. A vrut să fugă cu mine, n-am vrut și a trimis-o tac-su undeva în fundul Moldovei să-i treacă fierbințeala. Probabil era de p-acolo.🙂
LikeLiked by 3 people
Ce sa fac daca imi placusera Kojak si Columbo ? 🙂
LikeLiked by 1 person
Fiindcă erau singurele, nici măcar simultan.
LikeLiked by 1 person
Chiar singurele n-au fost, ca a mai rulat si McCloud sau Mannix. Dar pe alea nu mi le mai amintesc pentru ca eram mai mic.
LikeLiked by 1 person
Mannix parcă-mi spune ceva dar McCloud credeam că e de după revoluție.
LikeLike
Doar sâmbătă seara, o oră. Numai Kojac și Columbo au fost bune. Anterior, a fost Sfântul.
LikeLiked by 1 person
Și eu am cochetat un pic cu o domniță cu tatăl mare securist. Noroc că nu s-a legat, că mi s-ar fi împlinit visul din copilărie într-un mod complet neașteptat.
LikeLiked by 1 person
Îmi place ideea, deși locurile despre care vorbești sunt definitiv ocupate!
Cât despre „bulane” pe spinare, cred că mai bine le-ar sta unora cu un set de „pulane!”, servite tot acolo: pe spinare!
LikeLiked by 1 person
Asta cam așa e, deși sunt convins că dansez mai bine ca Bănică JR. Nu c-ar conta… Cu Hrușcă nu mă pun… Dar sun vreo câțiva pe care i-aș altoi cu plăcere.
LikeLiked by 1 person