Ce cărți bune am mai citit (22)

Ultima dată când am făcut recomandări de lectură, la începutul lui ianuarie, ajunsesem la zi cu volumele pe care le-am citit și mi-au plăcut. Acum, 9 luni mai târziu, se naște acest episod 22, mult peste termen, căci perioada de gestație la citit cărți ar trebui să fie mult mai scurtă. Și de citit am citit, nu la fel de mult ca anul trecut din motive profesionale, dar suficient cât să fi scris mai des, ceea ce nu s-a întâmplat. Ca de obicei, încerc să revin la zi pe repede-înainte. Le iau în ordinea în care le-am citit, că-s prea multe pentru o singură recenzie:

David Wallace-Wells – Pământul nelocuibil. Am început anul cu cea mai deprimantă carte posibilă, o elocventă descriere a consecințelor schimbărilor climatice în mijlocul cărora ne aflăm deja de ani de zile dar pe care, inconștient, decidem să le ignorăm. Și nu sunt doar interminabilele coduri roșii, secete, incendii și furtuni. Sunt ghețarii care s-au dus, e apa dulce tot mai puțină, e colapsul agriculturii, al economiei în general din anumite zone ale planetei, e iminența unor migrații de neimaginat. Adăugați la toate astea ambianța politică de spital de nebuni a ultimilor ani și concluzia e una singură: we are cooked!

Robert Kaplan – Gândirea tragică. Este interesant că am citit cartea asta cam în același timp cu domnul Bolojan, cel puțin asta a declarat în timpul unui interviu. Mărturisirea l-a mai ridicat un pic în ochii mei, căci este exact genul ăla de carte pe care ar trebui să o citească liderii de orice fel. Un îndemn la prudență, rațiune și înțelepciune, într-o epocă în care tot mai mulți cetățeni par să cadă pradă exaltaților radicali, cu gura mare și nimic de oferit în afară de haos.

Thomas Piketty – Nature, Culture and Inequality. Nu sunt complet de acord cu concluziile acestei cărți dar trebuie să remarc modul exemplar în care autorul, universitar de prestigiu și o voce autoritară a stângii moderne, își prezintă argumentele. Un punct de vedere asupra lumii care merită cunoscut.

Pankaj Mishra – Life after Gaza. Cartea asta, care ne vine de la un cunoscut scriitor indian, este o istorie a conflictului israeliano-palestinian, începând cu crearea statului israelian după sfârșitul crimelor oribile ale holocaustului și continuând cu complicata evoluția a conflictului din zonă până în zilele noastre. Autorul explică în detaliu motivațiile diverselor forțe aflate în conflict, preluarea inițiativei, în ambele tabere, de către cele mai radicale facțiuni și rezultatul acestei evoluții, războiul început după atacul Hamas din octombrie 2023 și răspunsul complet disproporționat al Israelului care continuă să omoare copii, civili și oameni nevinovați și să distrugă complet Gaza, fără nicio legătură cu obiectivul recuperării ostaticilor – ba chiar împotriva lui – și fără să poată explica rezonabil ce legătură au acțiunile cu distrugerea Hamas sau cu o eventuală strategie post-război. Ceea ce e deasemenea prezentat în carte este răspunsul timid, dezamăgitor al occidentului, motivat până în ziua de azi de vinovății istorice și de teama politicienilor de infama acuzație de antisemitism, eficient marchetată, cu motiv sau fără, de către gurvernul criminal al lui Benjamin Netanyahu.

John Steinbeck – Strada Sardinelor. Am citit că acest roman ar fi cea mai bine vândută carte a lui Steinbeck, un câștigător al premiului Nobel pentru literatură. Fiind singura pe care am citit-o până acum nu știu unde se plasează ea în portofoliul marelui scriitor american. Dar mi-a plăcut foarte tare felul în care scrie, va trebui să continui cu restul cărților care l-au făcut celebru.

Jumpa Lahiri – Aici mă regasesc. Jumpa Lahiri scrie superb. Am fost surprins că nu am găsit pe Aport o recenzie pentru ”Interpretul de maladii”, cartea care a făcut-o celebră și care mi-a plăcut enorm. Probabil că am citit-o înainte să mă apuc să scriu pe-aici. În continuare rămâne prima recomandare dacă vreți să citiți ceva de Jumpa Lahiri.