Intră ţanţoş cum numai el ştie, flancat de sepepişti. Oferă tuturor acelaşi zâmbet oţelit, călit în ani de festivităţi scrobite. Imnul îl încremeneşte cu mâna la piept, într-o postură atât de maiestuoasă cum nu s-a mai văzut. Că tot suntem în curtea colegiului “Mihai Viteazu”, nici măcar Sergiu Nicolaescu, Amza Pellea şi celebra cuşmă domnească nu au putut să recreeze aceeaşi măreţie. Aşteptându-şi rândul la discurs, după doamna Deca, preşedintele pare galactic.
Trebuie să acceptăm că discursul preşedintelui nu a fost niciodată la fel de impunător ca poza lui încremenită-n costum. Chiar şi-aşa, astăzi pare mai tern ca de obicei. O fi prea devreme, lipsă de antrenament, un pic de astenie de toamnă sau doar amărăciunea că-i ultimul (şi UE nu vine cu nicio propunere). La realizări, România Educată punctează cu o şcoală mai sigură – şi aşa şi e, nimeni nu a fost împuşcat vreodată în clasele noastre, drogurile se vând în stradă iar veceurile din curtea şcolii, pe unde mai sunt, au azi adâncimi nepericuloase.
Educaţia e temelie.
“Trebuie să acceptăm că rolul educației în destinul unui elev s-a transformat radical, la fel cum economia, industria sau societatea continuă să treacă prin schimbări profunde.”
Ei bine, aici nu cred că domnul preşedinte are dreptate. Rolul educaţiei în destinul unui elev a rămas, cel mult, acelaşi. Economia, industria sau societatea, în schimb, ar trece ele prin schimbări mai profunde dacă educaţia ar fi ce-ar trebui să fie. Dar educaţia are mai mult de-a face cu efortul susţinut de peste an decât cu scrobeala deschiderii cu pod de flori, sepepişti, discursuri plictisitoare şi agheasmă. Probabil că e prea târziu pentru domnul preşedinte să înveţe chestia asta.
APort 
Așa este, doar că alegerile parlamentare au fost viciate de absenteism, la prezidențiale alternativa era Proasta României care mai are și calitatea de filo-rusă.
LikeLiked by 1 person
Aoleu, mai e şi filo-rusă? Nu ştiam! Oricum, nu regretam că l-am votat (şi a doua oară). Dar are un sfârşit trist de mandat. Nu ştiu de ce, poate s-a plictisit sau poate l-am dezamăgit şi ne-a întors spatele, dar e clar că nu mai are vreo ambiţie de multă vreme.
Ceea ce o să continui să-i reproşez este distrugerea majorităţii de dreapta din ceea ce a apărut a fi mai degrabă o ambiţie la nervi. N-a fost numai vina lui, dar el a girat-o şi cred că n-am văzut încă toate rezultatele negative care au pornit din acea decizie.
LikeLike
Majoritatea de dreapta a fost spartă de orgoliile lor. În primul rând la USR. Îmi pare rău s-o scriu, le-am dat și lor din voturile familiei. La momentul acela, dacă ar fi fost posibile anticipate, psd ar fi avut scor, făcuseră o propagandă deșănțată și cei din dreapta călcaseră rău în bălți. Însă anticipatele, deși există în legislație, sunt aproape imposibile. Le-a dorit Băse, dar n-a dat curs Tăriceanu. Au fost dorite imediat ce a căzut Vasilica. Numai că trebuie dorite de o majoritate care să joace un joc. Oricum procesul este de durată și este posibil ca electoratul să se răsucească între timp.
Guvernele de dreapta, înainte de a intra psd, au făcut prostii, și-au încălcat promisiunile. Trebuiau să reducă bugetarii, dar au crescut. Trebuiau să corecteze porcăriile făcute de lichelele din curtea constituțională care au redus atributele președintelui și modificările de cod penal – n-au făcut. Iohannis nu a avut ce să facă.
😀 Oricum, a fost singurul președinte prezentabil. S-a străduit să învețe engleza bine, cu un rezultat acceptabil. Dar este prea mutulică, prea molcom deși, a avut niște ieșiri tari – cu peeseedee, cu UDMR, cu rușii. Vasilica demonstra acum vreo două luni pentru pace.😀 A stat ca vaca opt sau nouă ani degeaba la Bruxelles, nici românește n-a învățat și combate UE. Și scârbă și proastă. Mă întreb ce se întâmpla dacă ajungea președinte cu războiul aici. Bulibașa nu este departe nici el. Minimalizează pericolul războiului, chiar ieri a spus despre drona căzută la noi că “se mai întâmplă”.
LikeLiked by 1 person
Sunt de acord că e prezentabil, civilizat şi mai de caracter decât Băsescu, dar tot mi-aş fi dorit să rezolve altfel criza guvernamentală dintre PNL şi USR. Orgoliile aveau nevoie de mediere, nu de încă un orgoliu, peste ele. Tehnic era simplu – să-l trimită la plimbare pe Cîţu, care stricase destul şi oricum era deja un personaj politic complet compromis. Poate sunt naiv şi în realitate nu se putea, dar mi-ar fi plăcut să încerce măcar. Altfel, într-adevăr, nu exista altă opţiune, aşa cum nici azi nu mai există.
LikeLike