Înainte de rezultatele din Franţa

“Macron este exorcistul care va scoate extrema dreaptă din francezi. O să doară.”

A înnebunit complet! Joacă ruleta rusească / poker cu viitorul ţării! Se sinucide politic! Se predă extremei dreapta.

Decizia lui Emmanuel Macron de a dizolva parlamentul şi a organiza alegeri parlamentare a creat un cutremur în politica franceză. Reacţiile au fost, tradiţional aş zice, extrem de negative la adresa preşedintelui. Într-o ţară controlată în proporţie de peste 30% de extrema dreaptă a Frontului Naţional (plus sateliţii săi) şi aproape în acelaşi procent de către extrema stângă, ura profundă împotriva lui Macron este ceea ce-i uneşte pe radicali.

În ultimii unsprezece ani am fost martor al felului în care s-a schimbat Franţa, atât observând ce se întâmplă dincolo de graniţa Elveţiei de limbă franceză dar şi călătorind des de-a lungul ţării şi intrând în contact cu mulţi francezi, din toate clasele sociale. O vizită prin oraşele franceze astăzi trădează o bunăstare complet inexistentă acum zece ani. Anticele Renault-uri lovite pe toate părţile au dispărut aproape în totalitate din peisaj. Casele cu tencuiala căzută au fost renovate. Francezii călătoresc. Ţara a beneficiat de pe urma politicii macroniste de a stimula şi a deschide economia, investiţiile şi iniţiativa privată, educaţia. Cifrele sunt elocvente. Nu în ultimul rând, Macron a reformat administraţia, îndreptând parte din reglementările aberante de care ţineau cu dinţii sindicalişti veroşi, bugetari indiferenţi, monopoluri egoiste. A avut o agendă ambiţioasă şi s-a luptat curajos pentru a o impune.

Dar la umbra acestei bune guvernări şi profitând în mare parte de ea au proliferat radicalii: partidele de extrema dreaptă ale familiei Le Pen, o toxică afacere de familie deja la a treia generaţie şi partidele de extrema stângă ale lui Jean-Luc Mélenchon, un Ion Iliescu al francezilor, de 50 de ani în politică. Propaganda anti-Macron a fost generalizată: presa de partid, reţelele sociale, televiziunile partizane, toţi au pus umărul. Mesajele radicale au polarizat şi mai mult politica franceză. Alegerile europarlamentare de anul ăsta au confirmat alunecarea spre extreme.

Acesta este contextul în care Macron a decis să pună o oglindă în faţa cetăţenilor francezi. Alegeţi! E încă o acţiune curajoasă a preşedintelui francez care nu acceptă să se ascundă în spatele unui context politic depăşit. Dacă asta vor francezii asta vor avea. Ca ultimă şi singură soluţie, a venit vremea ca francezii să înveţe pe pielea lor ce înseamnă să reduci vârsta de pensionare de la 64 la 60 într-o ţară în care speranţa de viaţă trece de 80, să reduci TVA-ul şi taxele când deficitul bugetar este deja prea mare, să obstrucţionezi liberul schimb economic, să joci de partea ruşilor şi împotriva NATO şi a UE în lumea de mâine. Sunt convins că vor simţi imediat ce înseamnă să fie conduşi de un băiat de cartier fără prea multă educaţie şi cu o biografie jumătate contrafăcută, care s-a remarcat doar prin faptul că se culcă cu nepoata familiei Le Pen.

Macron este exorcistul care va scoate extrema dreaptă din francezi. O să doară.