A trecut ceva vreme de la a şaisprezecea ediţie, timp în care s-a adunat o lungă listă de cărţi. Imposibil să mai scriu ceva despre fiecare dintre ele, greu şi să fac o selecţie, aşa că le voi aminti doar pe cele care au contat cel mai mult pentru mine.
Julia Boyd – Călători în al treilea reich
Cam anul trecut pe vremea asta citeam “Harald Jahner – Aftermath – Life in the fallout of the third Reich”, o carte excepţională despre consecinţele catastrofale ale celui de-al doilea război mondial asupra societăţii germane. Cartea Juliei Boyd vine ca o completare perfectă, deşi ordinea ar fi trebuit să fie inversă, căci se referă la perioada de dinainte de război. “Călători în al treilea reich” a presupus o muncă de documentare impresionantă în cele mai importante arhive britanice, americane şi germane. Punând laolaltă, ca într-un puzzle multicolor, fragmente din corespondenţa sau articolele vremii precum şi mici povestiri despre personalitatea călătorilor şi relaţia pe care o aveau cu lumea germană, lucrarea reuşeşte să redea, într-o evoluţie cronologică, procesul prin care Germania s-a sufundat şi s-a înecat practic sub propaganda nazistă. Oricine priveşte această imagine din exterior nu poate să nu constate orbirea, “rinocerizarea” cum o numea Eugen Ionescu, capitularea completă în faţa propagandei, ignorarea unui munte crescând de dovezi ale abuzurilor, crimelor şi intenţiilor reale ale naziştilor, laşitatea şi ipocrizia, interesul îngust. Preluarea, de către o minoritate radicală şi gălăgioasă, a agendei publice şi înlocuirea problemelor reale ale societăţii cu poveşti divizive şi false. Nu în ultimul rând, eliminarea progresivă şi violentă a oricărei voci divergente. Adică multe dintre fenomenele toxice care au reapărut în ultimul deceniu şi continuă să crească în lumea de astăzi.
Cristina Bejan – Intelectualii şi fascismul în România interbelică
Şi apropo de rinocerizarea despre care vorbea Eugen Ionescu, cartea Cristinei Bejan, istoric american de origine română, prezintă istoria Asociaţiei Criterion, care a galvanizat în jurul ei pe cei mai importanţi intelectuali tineri ai României interbelice. Pornită ca un forum intelectual deschis celor mai diverse curente academice globale ale epocii, asociaţia avea să decadă sub presiunea crescândă a curentului de extremă dreapta care acapara Europa. A fost intens contestată şi abuzată din exterior dar mai ales subminată din interior de adeziunea tot mai făţişă la doctrina legionară şi hitleristă a unora dintre cei mai eminenţi intelectuali români. Cum au putut Mircea Eliade, Emil Cioran şi Constantin Noica, ca să dau doar cele mai ilustre exemple, să cadă pradă acelei propagande golite de orice substanţă, cum au acceptat antisemitismul grobian şi criminal care venea la pachet cu ideologia e greu de explicat. Dar rămâne, până astăzi, o întrebare la care va trebui să ne adunăm curajul şi să răspundem.
Avem nevoie de mai multe cărţi de acest gen, care să ne prezinte elaborat şi onest, cu bune şi cu rele, istoria unei perioade tulburi din trecutul României care încă reverberează în idei şi curente ale zilelor noastre.
Amos Oz – Fima
Nu ştiu cum îl văd alţii, nu am stat să caut, dar este unul dintre romanele mele preferate scrise de Amos Oz, la mare concurenţă cu “Să cunoşti o femeie”. Mi-a plăcut atât de mult că m-am identificat, pe alocuri, cu personajul principal, ceva deloc măgulitor pentru propriul ego. Superb (roman)!
Colson Whitehead – Trişorii din Harlem
Citeam acum câteva zile că “Trişorii din Harlem” ar fi continuarea romanului distins cu premiul Pulitzer “Băieţii de la Nickel“, lucru pe care nu l-am sesizat, deşi nu a trecut multă vreme între cele două cărţi. Mie mi-a plăcut “Trişorii…” chiar mai mult, poate şi din motivul, important, că am citit-o tradusă în română. Foarte bună, mi s-a părut cumva echivalentul literar al capodoperei cinematografice a lui Scorsese “The gangs of New York”. O carte despre istoria zbuciumată a unui cartier al marele oraş american.
Kingsley Amis – Bătrânii ticăloşi
Publicată în 1986, cartea asta a câştigat prestigiosul Booker Prize. Incredibil ce poveste minunată se poate ţese în jurul unor bătrâni pensionari dintr-un oraş decăzut al Ţării Galilor, care-şi petrec cea mai mare parte a zilei în pub-uri, restaurante şi petreceri scăldate în alcool. Toată ţesătura fină de auto-compătimire, bârfe, trădări, ipocrizie, ceva dragoste adevărată pe alocuri, te basculează, câteodată violent, între comedie, dramă şi emoţie pură. O mare carte.
APort 