Consultanţă

Nu-ş ce dracu poate să aibă! Pe cuvânt dacă pot să-mi dau seama! Am adus consultanţi de-ăia serioşi şi tineri, a venit un întreg detaşament, pe puţin vreo 50, de-ăia la costum şi cravată, ferchezuiţi de mamă-mamă! S-au învârtit vreo două săptămâni în jurul ei, nici nu puteam să-i întreb nimic, aşa erau de concentraţi. O avere m-a costat, da-s cei mai buni! Toţi mi-au zis acelaşi lucru: e prea grea, dom’le, consumă prea mult! Te trage la vale! Trebuie să reduci greutatea, renunţă la chestiile complicate şi inutile. Simplifică!

Aşa am dat jos tapiţeria de pe tavan şi din portbagaj. Covoraşele le-am aruncat. Dup-aia am aruncat bancheta din spate cu totu’! Geamurile din laterale le-am înlocuit cu folie de-aia de bucătărie; dup-aia, când am decapotat-o complet, n-a mai fost nevoie nici de folie. Trusa medicală şi roata de rezervă – ducă-se! Pedala de frână am păstrat-o, că-i nevoie să încetineşti, dar pe-aia de acceleraţie am înlocuit-o cu o lingură de lemn, de-aia de mesteci în mămăligă, super uşoară. Boxele – out, cui îi trebuie ştiri sau muzică în vremurile astea? Computerul de bord l-am dezactivat, n-am nevoie dacă viaţa e simplificată destul, aşa mi-au zis, şi face sens, dacă stai să te gândeşti. Păi ce, nu ştiu eu unde merg? Oare să mai ţin volanul sau să-l înlocuiesc cu unul de-ăla mic, fără butoane, simplu?

Are cel puţin 300 de kile mai puţin. S-o las fără uşi? O las fără uşi, dă-o-n… Dar motorul continuă să meargă ca dracu’. Şi nu ştiu ce să-i mai fac!