Am scris destul de mult despre epidemia de covid şi implicaţiile ei complexe aşa cum le-am trăit, văzut, citit şi înţeles, acasă aici sau acasă în România. Pentru că săptămâna asta am fost testat pozitiv şi încă nu sunt complet refăcut cred că subiectul merită încă o privire, de data asta ceva mai personală.

“Doar o răceală”. Patru zile după ce au început, trebuie să recunosc că toate simptomele sunt de răceală – sau de gripă, ca să fiu un pic mai exact. Nu am făcut gripe decât foarte rar, mai ales că de vreo cinci ani mă şi vaccinez în fiecare toamnă. Covid-ul ăsta a fost, cred, cea mai severă experienţă de până acum. Dar, sigur, dacă eşti în criză de cuvinte poţi să-i spui şi răceală…

“Te-ai vaccinat şi tot ai luat-o!” Prima întrebare din partea doctoriţei elveţience care m-a văzut a fost: Eşti vaccinat? A doua: Cu câte doze? Da, trei doze şi tot am luat virusul, şase luni după booster. Prietenii mei antivaccinişti se vor înghesui să spună că le-am făcut degeaba. Felul în care văd eu lucrurile acum este următorul: dacă toate vaccinurile alea au reuşit să-mi facă “răceala” asta mai uşoară cu un pic, cu o fracţiune de grad Celsius sau cu un minut mai puţin de durere de cap, dacă recluziunea în apartamentul ăsta va fi cu o oră mai scurtă, atunci să mă vaccinez a fost o decizie înţeleaptă.

“Dictatura medicală”. Să mă vaccinez a fost o opţiune personală, convins de argumentele medicale şi de importanţa acestui gest ca solidaritate socială în stoparea propagării epidemiei şi limitarea efectelelor sale economice. Dar şi să nu fi fost convins, vaccinarea mi-a oferit libertatea de a călători şi de a-mi revedea mama după un an şi trei luni în care lucrul ăsta nu a fost posibil. Câteodată ne-afundăm singuri în nişte dezbateri atât de complicate că uităm de unde am plecat. Şi, mai ales, ce înseamnă libertate cu adevărat.

Ca să închei: Sănătate la toată lumea! Mă duc să-mi mai fac un ceai de muşeţel.