Peter Thiel – De la Zero la Unu

Am citit cartea asta din dorinţa de a cunoaşte ideile unuia dintre cei mai influenţi intelectuali conservatori ai momentului. Am găsit, în schimb, o lucrare foarte utilă celor care doresc să fondeze sau să investească cu succes în companii noi. Autorul, investitor şi miliardar de succes, are o largă experienţă în acest domeniu, fiind co-fondator PayPal, fost acţionar Facebook sau, mai nou, acţionar principal al companiei big brother Palantir. Privită strict din punctul ăsta de vedere, ca ghid şi promotor al tehnologiilor distruptive în afaceri, cartea este valoroasă şi vine cu un optimism de care este nevoie. Cât despre opiniile sale economice sau politice, cele pe care dealtfel le căutam eu de la bun început, nu pot să spun că am găsit ceva cu adevărat valoros sau măcar interesant. Conservator libertarian, ferm convins că statul trebuie redus la cât mai aproape de zero posibil, Thiel face, de exemplu, apologia monopolurilor, pe care le consideră superioare, ca generatoare de progres, unei pieţe concurenţiale care doar sărăceşte pe toată lumea. Ar putea avea dreptate din punctul de vedere al investitorului care vrea să facă bani, foarte mulţi bani şi cât mai repede posibil. Dar lumea este un pic mai largă şi mai complexă decât grupul restrâns al miliardarilor şi al candidaţilor la statutul de miliardar.

Lucrurile stau chiar mai rău când Thiel vorbeşte despre “eşecul” tehnologiilor verzi şi al valului de start-up-uri americane din ultimii ani apărute ca răspuns la urgenţa climatică (se concentrează, în fapt, pe panourile solare). Conform autorului, majoritatea companiilor au sfârşit prin a fi doar o bulă bursieră care, odată spartă, a dus la falimente şi bani pierduţi pentru investitori. Să vezi uriaşa problemă a schimbărilor climatice (pe care autorul o ignoră dar nu o neagă) prin prisma bursei, a valorii de piaţă a companiilor care se implică în domeniul energiei curate denotă pur şi simplu măsura irelevanţei ideilor lui Thiel în materie de energie. O industrie care nu produce bani, deci demnă de dispreţ. În loc să vadă în eşecul firmelor specializate în energia verde listate pe bursă de fapt eşecul Pieţei libere în a rezolva, de una singură, o problemă majoră a umanităţii, autorul constată că încercarea a fost, în fapt, o greşeală. Nici un cuvânt despre guvern şi politici guvernamentale coerente, deşi autorul nu găseşte, de exemplu, o contradicţie între opiniile sale libertariene şi subvenţia de jumătate de miliard primită de Tesla de la statul american sau contractele SpaceX cu NASA, agenţia spaţială de stat care nu mai are cu ce să se lanseze singură în spaţiu. Palantir-ul domnului Thiel pune în mâna statului instrumentele software de care este nevoie pentru a analiza şi prelucra datele preluate pe diverse canale de către agenţiile guvernamentale. Domnul Thiel va spune că felul în care aceste aplicaţii sunt folosite este decizia statului, nu a mediului privat, deci se spală pe mâini de posibilitatea ca produsele sale să fie folosite abuziv.

În lumea ideală a conservatorilor libertarieni statul ar trebui să dispară. Dar e OK să ajutăm statul să devină mai puternic, mai ales dacă asta ne produce bani.