O mie de oameni pe an

N-am încercat niciodată să cumpăr ceva cu o bancnotă falsă. Dar în mai multe rânduri am fost oprit de poliţie (în România) pentru că aveam un bec ars, că mergeam cu viteză prea mare sau pentru că era aproape de miezul nopţii, ora la care unii se întorc de la restaurant. Indiferent dacă am fost sau nu vinovat de ceva, dacă am fost oprit pe drept sau nu, dacă mi s-a făcut sau nu dreptate, niciodată – absolut niciodată! – nu m-am simţit ameninţat fizic, în pericol să păţesc ceva, să fiu agresat, pus la pământ, încătuşat, arestat sau împuşcat. Dacă cineva a avut o astfel de experienţă e liber să o împărtăşească într-un comentariu – şi nu vă deranjaţi să-mi spuneţi că vi s-a cerut şpagă, că asta nu v-a pus viaţa în primejdie decât dacă aţi fost lăsat, beat fiind,  să conduceţi mai departe. Nu am auzit, în ultimii şapte ani, de un astfel de caz nici în Elveţia.

George Floyd a murit sugrumat după ce fusese încătuşat, arestat, pus la pământ de o echipă de patru poliţişti, pentru acuzaţia că a folosit o bancnotă falsă de 20 de dolari. Atât de mult valorează viaţa unui om, şi asta presupunând că bancnota aia chiar era falsă. Într-o ţară normală la cap i s-ar fi întocmit un proces verbal şi ar fi fost judecat în libertate. Rayshard Brooks a fost împuşcat aseară pentru că adormise în maşină, la coadă la un drive-in din Atlanta. Beat sau nu, drogat sau nu, justiţia nu va putea niciodată decide ce pedeapsă i s-ar fi cuvenit. Ahmaud Arbery a fost împuşcat de un grup de cetăţeni albi în timpul unui citizen’s arrest, în timp ce făcea jogging prin cartierul lor. Culmea e că procedura asta e legală, aşa că în baza  ei cei trei criminali nu au fost deranjaţi timp de trei luni, până când filmul crimei a devenit viral pe internet. Nimic nu e mai periculos pentru un american de culoare (nu neapărat numai pentru cei de culoare, dar în mod special pentru ei) decât să fie tras pe dreapta pentru o problemă la sistemul de semnalizare. Riscul de a fi împuşcat pentru orice gest imprudent, pentru o neînţelegere, pentru o glumă nefericită, este imens. Procedurile sunt brutale, adesea abuzive, iar noţiunile de respect şi demnitate complet suspendate. Şi peste toate astea tronează omniprezenţa armelor de foc şi riscul de a fi împuşcat – dacă nu tragi tu primul. Evident că nu toţi poliţiştii americani sunt agresivi, ba din contră. Dar cei abuzivi sunt protejaţi de o tradiţie care nu pune mare preţ pe black life, de un sindicat agresiv şi influent, de legi care interzic, de exemplu, publicarea plângerilor împotriva abuzurilor poliţiştilor.

În medie, 1000 (!) de oameni sunt împuşcaţi anual în SUA de către poliţie  – nicio surpriză, majoritatea cetăţeni de culoare. Statisticile spun că de 30 de ori mai mulţi decât în oricare alt stat european.

Aşa că cei care se simt indignaţi de stridenţele ceremoniei de înmormântare sau de coşciugul “de aur” al lui George Floyd ar trebui să nu uite ceea ce e important, şi anume că viaţa celui dinăuntru a valorat mult mai puţin. N-ar trebui să fie chiar atât de greu să accepte că ampla mişcare de protest din ultimele două săptămâni, catalogată de extrema dreaptă (de la ei şi, mai nou, şi de la noi) drept “anarhie” produsă de “neomarxişti”, militanţi “antifa” sau de-a dreptul de “hoţi” şi “criminali”, ar putea să fie complet îndreptăţită şi să aibă sens într-o ţară care nu şi-a clarificat încă toate legăturile cu trecutul său rasist iar mişcările white supremacy sunt mai pe val ca oricând. Propaganda n-o să amintească niciodată cele 1000 de victime pe an şi nici distanţa dintre SUA şi oricare alt stat civilizat în materie de proceduri poliţieneşti sau inegalităţi rasiale. O să pună accent, evident, pe furturile ce au coincis cu protestele din marile oraşe (adeseori în zone lăsate de izbelişte de către poliţie), pe distrugerea unor statui sau pe “interzicerea” filmului “Pe aripile vântului” (în realitate filmul nu a fost “interzis”, a fost doar scos din grila HBO, o greşeală corporatistă neînsemnată dar masiv speculată politic). Apoi, statuile generalilor confederaţi ar fi trebuit să dispară de mult din peisajul urban american, la fel şi steagul confederat, simbol, până astăzi, al tuturor mişcărilor rasiste americane.

Întâmplător, astăzi e 14 iunie, exact acum 30 de ani o altă piaţă, cea a Universităţii, era curăţată de “golani”, “legionari” şi “drogaţi” de către minerii aduşi să restabilească legea şi ordinea. Şi atunci, ca şi acum, propaganda ne îndemna să vedem ceea ce voiau ei să vedem. De atunci şi până acum, efectele încă se văd.

15 thoughts on “O mie de oameni pe an

  1. Ai dreptate dar nu trebuie uitat si trebuie amintit ca miscarile de strada au o propaganda in spate rareori sunt spontane si de anvengura! Un exemplu? Nu 1000 ci 1300 de romani mureau de hepatita c in timp ca politicienilor nostrii le trebuia timp ( peste un an) sa vada unde e comisionul mai bun! Ai vazut vreo miscare de strada pe treaba asta? Si procentual la populatia Ro 1300 insemna de sute de ori mai mult decat cei 1000 din SUA! Pentru Colectiv s-a iesit! Unde e diferenta?Iti spun tot eu: noi nu iesim suntem scosi cand e nevoie! Nicaieri nu-i altfel! O saptamana buna iti doresc si calda!(ieri am fost in Elvetia si am cam tremurat!😁)

    Liked by 1 person

    1. Nu spun ca nu exista propaganda de ambele parti, asta-i clar. Sunt multe tragedii pe lume si, cum zici, adesea trec ignorate. E nevoie de o scanteie, cum a fost tragedia de la Colectiv. Sau moartea lui GF, de fapt filmuletul ala infiorator, care a generat genul ala de emotie exploziva. Apoi reactia lui Trump a fost absolut deplorabila, ceea ce a pus si mai mult gaz pe foc. Si a inceput politizarea excesiva, propaganda – si uite-asa se indeparteaza posibilitatea sa mai accepte cineva ca exista o problema cu violenta politiei care poate fi rezolvata prin colaborare…
      In weekend au fost miscari de protest si pe aici – in majoritate copii de liceu, studenti, multe fete. Tanara generatie creste cu o forma de activism care va schimba lumea. Sper ca in bine.

      Liked by 2 people

  2. Floyd era cunoscut polițiștilor din Minneapolis ca un cal breaz având o lungă serie de arestări în spate: jafuri armate, posesie de droguri, n-am să-i fac eu pomelnicul acum și nici n-am să comentez metodele de arestare ale poliției americane, care sunt norme exacte, aprobate de forurile legislative ale statului și care se aplică oricărui cetățean american în culpă.
    Ceea ce vreau eu să precizez este că Floyd a avut toate caracteristicile unui fenomen tip „Lebăda neagră”.
    O lebădă neagră este un eveniment cu următoarele trei atribute: în primul rând, este un exemplu negativ, deoarece se află în afara domeniului așteptărilor normale. În al doilea rând, aceasta exercită un impact extrem. În al treilea rând, în ciuda statutului său extrem, natura umană ne face să inventăm explicații pentru apariția acestuia, acest fapt fiind făcut așadar explicabil și previzibil.
    Mă opresc și rezum acest triplet: raritatea, impactul extrem, și retrospectiva (deși nu prospectivă) a previzibilității. Un număr mic de lebede negre explică aproape totul în lumea noastră, de la succesul ideilor și religiilor, la dinamica evenimentelor istorice, pe baza elementelor din viețile noastre personale.”
    E și ăsta un fel de a intra în istorie… 😉

    Liked by 2 people

    1. Categoric filmuletul ala infiorator – in primul rand – a produs e emotie puternica si a avut un impact imediat, inainte chiar sa apara detaliile vietii lui GF. Au fost mai multe cazuri in ultima vreme, deci presiunea era oricum in crestere, asta a fost doar scanteia care a aruncat totul in aer. Cred ca antecedentele lui GF nu au contat prea mult in ochii protestatarilor – si inchid sa le dau dreptate, caci aici e vorba despre abuzurile politiei, platita sa-i aduca pe infractori in fata justitiei pamantesti, nu direct in fata judecatii de apoi. Probabil ca, in cazul cel mai fericit, numele lui Floyd va ramane in istorie drept evenimentul nefericit care a adus o schimbare in societatea americana. Dar, cel mai probabil, nimic nu se va intampla nici de data asta iar numele se va pierde in lunga lista a victimelor.

      Liked by 2 people

      1. Nu. Așa se produc schimbările. Nu regulamentele poliției vor fi schimbate ci starea de infracționalitate va scădea.
        Un sistem care-și expune slăbiciunile este sortit pieirii, în timp ce acela ce reacționează prompt, supraviețuiește: este o lege organică, apropo că tocmai ce vorbeam de covid…!!!
        🙂

        Like

      2. Americanii au o problema cu infractionalitatea, corect, din multe motive. Au si un numar imens de puscarii si de puscariasi (un sfert din toti puscariasii lumii). E un documentar super tare pe Netflix, se cheama 13th, il recomand calduros, explica legatura dintre segregarea rasiala si numarul mare de detinuti de culoare. Categoric e nevoie de lege si ordine. Doar ca in sensul in care o aplica un stat modern, nu in traditia Vestului Salbatic in care seriful scotea pistolul una- doua.

        Liked by 1 person

    1. Nici mie nu-mi place chestia asta dar nici n-o sa-mi bat capul cu toate exemplele astea culese, majoritatea, cu reavointa (care exista si de partea cealalta, ca sa fim corecti pana la capat). Inca o data, depinde la ce privim. Iti pune unu in fata o poza cu un neg, te intreaba, poftim, iti place? Zici nu, normal! Dupa care dai zoom out si vezi ca era o pata minuscula de pe fundul lui Naomi Campbell. Cam asta-i ideea. N-am zis ca protestele seamana cu Naomi, da?

      Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s