The Greta Thunberg effect

“My name is Greta Thunberg. I am sixteen years old. I come from Sweden. And I want you to panic. I want you to act as if your house was on fire.”

Aşa îşi începea Greta Thunberg discursul în plenul Parlamentului European. Vă imaginaţi de cât curaj şi de câtă determinare este nevoie pentru  a vorbi în faţa unora dintre cei mai importanţi politicieni ai Europei la o vârstă la care alţii se mai codesc să le ceară voie părinţilor să meargă la film?

Nu cred că o adolescentă de vârsta ei ar putea face ceea ce face fără să fie profund convinsă de cauza protejării naturii. Sau fără să fi intrat, pur şi simplu, în panică, să fi simţit, acut, urgenţa, pericolul care pluteşte asupra viitorului generaţiei ei şi a generaţiilor care vor veni după ea. Asta cred că este ceea ce o motivează pe Greta să continue, în ciuda ostilităţii cu care este adeseori întâmpinată, variind între sarcasm arogant şi pur grobianism.

De ce tot acest val de mizerii la adresa unei fete de 16 ani care vrea să salveze planeta şi pe noi toţi? Simplu. Pentru că ceea ce face Greta are efect. Funcţionează. Are un efect atât de important încât îi poartă numele. A început în Suedia, care înregistrează un declin semnificativ al numărului de călători cu avionul şi o creştere proporţională a transportului feroviar.

Şi se transformă, cu fiecare zi care trece, într-o mişcare globală. A cucerit întâi tânăra generaţie, care i-a înţeles mesajul şi i-a călcat pe urme. Tot mai mulţi oameni realizează situaţia critică în care se găseşte mediul înconjurător si sunt gata să ajute. Iar celorlalţi – care ştiu dar neagă, care se lasă manipulaţi, care au interese, care sunt sponsorizaţi de firme care extrag cărbune sau petrol sau mai ştiu eu ce – le va fi tot mai greu să scape judecăţii publice. 

Cea mai frecventă acuză ce i se aduce Gretei Thunberg este că e marioneta unor interese oculte, că în spatele ei se află oameni, forţe obscure. Niciodată nu-i veţi auzi pe cei care vin cu povestea asta rostind nume sau aducând dovezi. În primul rând pentru că Greta nu dă sfaturi, nu impune soluţii, nu împarte lumea în tabere şi, în general, nu cere nimic altceva decât ca noi toţi să  conştientizăm urgenţa situaţiei şi să începem să căutăm soluţii care să se ridice la nivelul provocărilor. Iar asta ne duce la cea de-a doua problemă: oricine poate să-şi folosească propria minte pentru a încerca să-i identifice pe beneficiarii unui astfel de activism. Politicienii? Nu, pentru ei, orice culoare ar avea, va fi extrem de greu sa gestioneze această schimbare. Afaceriştii? Bogaţii lumii? Marile corporaţii? Nu, aceştia ştiu deja că protejarea planetei vine cu mai multe restricţii pentru afaceri, exact opusul politicii actuale a lui Trump, ca să-l luăm de exemplu pe cel mai marcant climato-sceptic şi probabil cel ce a făcut, în ultimii ani, cel mai mult împotriva protejării naturii (se pare că e pe cale de a fi depăşit în acest top trist de Bolsonaro, prietenul lui brazilian).

În spatele Gretei Thunberg stau dovezile ştiinţifice ale dezastrului. Stau estimările care converg spre acelaşi tablou sumbru, făcute de cercetători din toată lumea. Stă o generaţie care-şi acuză părinţii de inconştienţă, de nepăsare şi cinism. Căci aşa se cheamă să continui să faci lucruri despre care ştii că vor afecta viitorul copiilor şi nepoţilor tăi. Dar nu pe tine. În schimb pentru noi, cei din generaţiile mai în vârstă, va veni momentul în care va trebui să ne privim copiii în ochi ca să le explicăm de ce nu s-a putut face mai mult atunci când ceva se putea încă face.

Ce se întâmplă astăzi pe străzile şi în şcolilele lumii e doar începutul. “Efectul Greta” e un bulgăre de zăpadă care se transformă în avalanşă, într-o lume cu tot mai puţină zăpadă şi tot mai multe case în flăcări.