Brexit (3)

Vote Leave, take back control! 

Vă amintiți, firește, sloganul campaniei pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Sunt aproape trei ani de atunci, timp în care brexit-ul aproape că a fost singura preocupare a societății britanice. Deci cum stau astăzi cu mult doritul control asupra propriului destin? Să încercăm o sinteză.

Parlamentul britanic a decis acum o săptămână să solicite UE amânarea datei brexit-ului pentru a evita o ieșire dezordonată, după ce acordul negociat a fost respins de două ori în Camera Comunelor, fiind dezavuat deopotrivă de către suporterii ambelor tabere, doar că din motive diametral opuse. Liderii europeni au acceptat joi amânarea căci, dacă n-ar fi făcut-o, consecințele ar fi fost grave nu numai asupra economiei britanice ci și asupra economiilor comunitare. All under control, nu?

Dar amânarea nu vine fără condiții. Dacă parlamentul britanic nu va vota săptămâna viitoare acordul negociat atunci Marea Britanie va trebui să decidă, până pe 12 Aprilie, ce fel de (alt) brexit dorește. Aparent toate opțiunile le sunt încă deschise britanicilor: pot să retragă complet actul de ieșire conform Articolului 50 și să rămână în UE (dar politicienii nu au suficient curaj să accepte că asta ar fi cea mai sigură opțiune), pot să ceară o prelungire de lungă durată (dar vor fi obligați să participe în alegerile europarlamentare, ceea ce nimeni nu vrea), pot să decidă să aibă propriile alegeri parlamentare (care probabil că nu ar schimba nimic), pot să țină un nou referendum (la fel de incert asupra rezultatului ca și primul). Sau, cea mai ușoară dintre toate, pot să iasă fără niciun acord, varianta cu probabilitatea cea mai mare de “reușită” căci e suficient să nu facă nimic ca să se întămple. Ultrașii variantei hard brexit, cei care cred că țara trebuie să iasă imediat și fără condiții, au mai mulți ași în mânecă. Ar fi suficient, de exemplu, să dea jos guvernul – nici n-ar fi foarte greu ținând cont de performanța Theresei May – ceea ce ar împinge totul dincolo de data limită cerută de UE. Nu o fac din lașitate, pentru că nimeni nu vrea să-și asume poziția de prim-ministru. Ar putea, de asemenea, să convingă oricare dintre țările UE să blocheze orice alt acord sau amânare, lucru pe care diverși politicieni britanici l-au și încercat deja pe lângă diverse guverne populiste și naționaliste (evident Italia, Polonia, Ungaria etc). Stratagema a încercat să anuleze, pe ușa din dos, deciziile parlamentului ales al Marii Britanii. “Curat constituțional!” ar fi zis Pristanda al lui Caragiale. Dar pentru mulți suporteri ai brexit-ului scopul scuză mijloacele, mai ales când încă mai crezi că scopul e o idee bună, din păcate prost aplicată de politicieni incompetenți.

Laitmotivul celor care resping tratatul negociat de Theresa May cu UE este că documentul nu reflectă brexit-ul pentru care oamenii au votat acum doi ani și jumătate. În fapt, britanicii au votat că vor să iasă, nu și pentru termenii în care divorțul trebuie să se petreacă. Sincer vorbind, brexit-ul pe care și l-au imaginat cei mai mulți dintre votanții “leave” nu a fost și nici nu va fi vreodată posibil. Francezii au o vorbă, că “nu poți păstra și untul, și banii pe unt” (noi, românii, avem o zicală chiar mai potrivită, dar deși pomenește de rai e prea descriptivă pentru a fi folosită aici). Ceea ce majoritatea nu acceptă în UK, inclusiv în parlament, este că nu există variantă de mijloc. Brexit-ul nu poate fi altfel decât ori dur, cu consecințe majore asupra economiei, ori în varianta soft, blândă, care vine la pachet cu compromisuri în ceea ce privește libera circulație a mărfurilor și a persoanelor. Motivul pentru care deal-ul negociat de Theresa May este prost se datorează tocmai indeciziei cu privire la viitoarea relație cu UE. Tratatul doar încearcă să tragă de timp, împingând în viitor negocierile pe subiectele cele mai sensibile, în speranța unor iluzorii concesii din partea statelor europene.

Dar ca să revin la ideea cu care am început, unde este controlul pe care votul pentru brexit l-a dorit? Au cetățenii britanici, chiar cei care au votat pentru ieșirea din UE, sentimentul că totul e sub control? Simt ei că au putut influența semnificativ viitorul țării lor bifând căsuța “Leave” la referendum? Da, e posibil să-l fi influențat, dar într-un mod complet neprevăzut. Scăpat de sub control, adică…