Lidl cu înlocuitori

Dacă vreau în vreo zi să mă simt un pic ca acasă, în România, cea mai ușoară cale e să merg la cumpărături într-un magazin Lidl. Și asta pentru că majoritatea covârșitoare a clienților sunt emigranți sau arată ca niște emigranți. Vin la Lidl atrași de prețurile (semnificativ) mai mici. Elvețienii nativi, atât de dedicați noțiunii de swiss made, swissness sau cum vor ei să mai numească admirabilul obicei de a cumpăra lapte numai de la capra vecinului, refuză cu încăpățânare să intre într-un supermarket care nu e swiss, iar faptul că Lidl e nemțesc nu ajută absolut deloc, ba din contră. Deh, mici sensibilități și rivalități regionale.

Poate că unii dintre cititori vor fi neplăcut surprinși să afle că, deși mă simt la Lidl ca într-un supermarket românesc, majoritatea clienților este formată nu de emigranți români, relativ puțini aici, ci de probabil cea mai mare minoritate din Elveția, cea provenită din statele fostei Iugoslavii, mulți din comunitatea musulmană de origine albaneză, ajunși în Elveția ca refugiați în timpul războiului civil al anilor 90. Adevărul este că semănăm mai mult decât ne-ar plăcea poate să recunoaștem iar decorul Lidl, combinația aia ciudată de bazar și alimentară, întregește acea senzație familiară.

Mă distrez adesea când îmi aduc aminte de mai marile sau mai micile rivalități regionale, etnice sau culturale din vremea când eram acasă. Cu câtă plăcere scoatem în evidență deosebirile ireconciliabile dintre noi si ăilalți, în mii de bancuri cu olteni, ardeleni, moldoveni, bulgari, unguri, turci, evrei sau mai știu eu ce ciudați om mai avea prin preajmă. Dar adevărul este că toate aceste deosebiri tind să se estompeze invers proporțional cu distanța față de casă, până la a realiza că sunt, categoric, mai multe asemănări între noi decât deosebiri. Cine și-ar fi putut imagina că într-o lume plină de occidentali politicoși, zâmbitori, civilizați dar cam distanți, poate chiar reci, cei pe care-i simți apropiați sunt ungurii, polonezii, foștii iugoslavi sau chiar turcii…

Ce dovadă mai bună că simțim la fel decât coșurile pline de “Pufuleți”, un produs nou în portofoliul Lidl, dar care se bucură de un mare succes. Interesantă deasemenea și povestea lor comercială. Fabricați în România, vânduți unui intermediar austriac ce are contract direct cu Lidl, transportați până în Elveția, mai mult aer decât substanță, cam cât profit se poate stoarce oare de pe urma sărmanilor pufuleți?

Ei bine, pufuleții ăștia 100% natürliche Zutaten Party Snack natur sunt mai buni ca ăia de-acasă. Poate pentru că-s făcuți pentru export sau poate doar pentru c-am devenit eu, la rândul meu, produs de export. O dilemă greu de deslușit…

2 thoughts on “Lidl cu înlocuitori

  1. Daca nu ma insel, ai mai scris despre pufuleti. Si daca ma insel, oricum era un produs comestibil romanesc. Dar nu cred ca ma insel.
    Am vazut un reportaj despre acesti pufuleti (cred ca Giusto; sau ala e un suc?!) si am retinut ca unuia dintre cei doi antreprenori i-a trebuit nu mai putin de un an sa regleze masinaria care acum scoate acesti pufuleti “mai mult aer decat substanta” cum bine zici.
    Intr-o practica agricola fiind, am cumparat la un moment dat pufuleti, dar care nu erau ambalati in clasicele pungi, ci “manufacturati” direct in fata clientului la o masinarie cam cat un razboi de tesut.
    Asta despre pufuleti. Despre vecinii mai apropiati sau mai indepartati… alta data.

    Liked by 1 person

  2. Da, am mai scris despre pufuleti cand o firma elvetiana a venit cu ceva similar ca sa concureze cu pufuletii romanesti facuti de Giusto si vanduti in Aldi. Aia elvetienii erau atat de bio si fara aditivi ca n-aveau niciun gust, asa ca au disparut repede. Dar e clar ca e singurul produs romanesc care se impune rapid pe piata… Probabil ca nu facem cine stie ce bani din business-ul asta. Sper macar sa fie cumva protejat ca sa nu apara maine pufuletii chinezesti…

    Like

Leave a comment