Dacă vreau în vreo zi să mă simt un pic ca acasă, în România, cea mai ușoară cale e să merg la cumpărături într-un magazin Lidl. Și asta pentru că majoritatea covârșitoare a clienților sunt emigranți sau arată ca niște emigranți. Vin la Lidl atrași de prețurile (semnificativ) mai mici. Elvețienii nativi, atât de dedicați noțiunii de swiss made, swissness sau cum vor ei să mai numească admirabilul obicei de a cumpăra lapte numai de la capra vecinului, refuză cu încăpățânare să intre într-un supermarket care nu e swiss, iar faptul că Lidl e nemțesc nu ajută absolut deloc, ba din contră. Deh, mici sensibilități și rivalități regionale.

Poate că unii dintre cititori vor fi neplăcut surprinși să afle că, deși mă simt la Lidl ca într-un supermarket românesc, majoritatea clienților este formată nu de emigranți români, relativ puțini aici, ci de probabil cea mai mare minoritate din Elveția, cea provenită din statele fostei Iugoslavii, mulți din comunitatea musulmană de origine albaneză, ajunși în Elveția ca refugiați în timpul războiului civil al anilor 90. Adevărul este că semănăm mai mult decât ne-ar plăcea poate să recunoaștem iar decorul Lidl, combinația aia ciudată de bazar și alimentară, întregește acea senzație familiară.

Mă distrez adesea când îmi aduc aminte de mai marile sau mai micile rivalități regionale, etnice sau culturale din vremea când eram acasă. Cu câtă plăcere scoatem în evidență deosebirile ireconciliabile dintre noi si ăilalți, în mii de bancuri cu olteni, ardeleni, moldoveni, bulgari, unguri, turci, evrei sau mai știu eu ce ciudați om mai avea prin preajmă. Dar adevărul este că toate aceste deosebiri tind să se estompeze invers proporțional cu distanța față de casă, până la a realiza că sunt, categoric, mai multe asemănări între noi decât deosebiri. Cine și-ar fi putut imagina că într-o lume plină de occidentali politicoși, zâmbitori, civilizați dar cam distanți, poate chiar reci, cei pe care-i simți apropiați sunt ungurii, polonezii, foștii iugoslavi sau chiar turcii…

Ce dovadă mai bună că simțim la fel decât coșurile pline de “Pufuleți”, un produs nou în portofoliul Lidl, dar care se bucură de un mare succes. Interesantă deasemenea și povestea lor comercială. Fabricați în România, vânduți unui intermediar austriac ce are contract direct cu Lidl, transportați până în Elveția, mai mult aer decât substanță, cam cât profit se poate stoarce oare de pe urma sărmanilor pufuleți?

Ei bine, pufuleții ăștia 100% natürliche Zutaten Party Snack natur sunt mai buni ca ăia de-acasă. Poate pentru că-s făcuți pentru export sau poate doar pentru c-am devenit eu, la rândul meu, produs de export. O dilemă greu de deslușit…