MV5BMmFhNTRjYjUtZWFiZC00NWIzLTgxMjMtMDg3NjczZTBlZmJmXkEyXkFqcGdeQXVyNDkzNTM2ODg@._V1_După ce am văzut “Sieranevada”, filmul din 2016 al lui Cristi Puiu,  am fost tentat să recitesc ce am scris acum câteva luni despre “Bacalaureat”-ul lui Mungiu dar m-am abținut, de teama auto-plagiatului (n-aș vrea să fiu eu prima victimă dovedită a acestui fenomen de masă). Mi-am adus aminte, gândindu-mă la recenzia asta, și de “Toată lumea din familia noastră” a lui Radu Jude. Am impresia că au folosit același apartament pentru filmări sau cel puțin aceeași bucătărie, bucătăria primordială a filmului românesc din noul val. Și nu întâmplător, căci bucătăria strâmtă de bloc comunist a devenit noua vatră a poporului român, după ce aia de la sat a căzut naibii de tot în paragină și a fost abandonată admiratorilor desueți ai lui Fuego.

Dar revenind la film, “Sieranevada” e mai intens, mai bun și mai convingător decăt celelalte două filme mai sus amintite din două motive importante. Puiu nu forțează nimic și nu are nimic de demonstrat, lasă povestea să curgă firesc, ca și cum ar fi montată din imaginile unor camere de supraveghere instalate prin apartament (apropo,  cinematografia filmului este genială). Iar al doilea motiv este că nu există moment mai bun de a observa complexitatea nebună a familiei (și societății chiar) românești ca la un parastas. Cristi Puiu te invită la parastasul acelei familii și te lasă să o descoperi singur, cine cu cine e frate și soră, cine e unchiul cui și ce e cu baba aia cu față și discurs de torționar comunist. Te lasă să-i ghicești secretele atunci când ele nu izbucnesc violent la suprafață, imediat înăbușite de grija de a nu trezi copilul care doarme într-unul dintre dormitoare și de ridicolele îngrădiri procedurale necesare mimării tradiției ortodoxe – nu pentru că așa ceva nu se face ci pentru că așa ceva nu se face la un parastas. Iar la vremea când îți e oarecum clar cum stau lururile începi să faci involuntar analogii cu membri ai familiei tale. Sau poate mi s-a întâmplat doar mie pentru că acum o lună am avut parte de propria mea sierănevadă, mult diluată probabil și pentru că am decis să nu o organizăm în apartamentul din Berceni.

Sieranevada este povestea unui om care înțelege forfota alienantă a lumii care îl înconjoară și căreia se chinuie să-i facă față. Un om care îi înțelege legăturile profunde și îi cunoaște mecanismele ciudate. Un om obosit. Căci toată nebunia asta costă.

Super film, mă bucur că am găsit CD-ul la Cărturești, cumva ascuns printre filmele lui Sergiu Nicolaescu.