Oare mi se pare doar mie sau chiar este cel puţin inoportun să-l tot auzim pe domnul Burduja, ministrul energiei şi marea speranţă a politicii liberale, vorbind de capacitatea de stocare a energiei într-o perioadă în care nu e nimic de stocat, cererea de energie electrică e mult mai mare decât producţia internă? Doar dacă domnul Burduja nu vrea să stocheze energie din import, la de ţ-şpe ori preţul normal, căci e vremea în care mari averi se pot clădi peste noapte, mai ales dacă eşti “băiat deştept”. Oricum, merită să urmărim şi ce contracte spectaculoase pentru capacităţi de stocare vor fi semnate în viitorul apropiat.

Marţi, săptămâna asta, ministerul energiei anunţa cu surle şi trâmbiţe încheierea consultărilor la marea strategie energetică naţională, ceva ce nu s-a mai văzut de 15 ani pe la noi prin ţărişoară. Trebuie să fie o lucrare de mare valoare dacă doar trei zile mai târziu, adică astăzi, domnul Burduja decide singur pe Facebook că va face demersuri ca România să poată produce energie electrică din cărbune şi după 2032, data limită pe care singuri ne-am asumat-o pentru închiderea minelor şi conversia capacităţilor de producţie.

La ce mai avem nevoie de cărbuni după 2032 când gazul din Marea Neagră va începe să curgă în 2027 şi va fi mai mult decât putem noi consuma, reactoarele 3 şi 4 de la Cernavodă vor fi gata în 2030 şi 2031 iar programul de creştere a capacităţii electrice din surse regenerabile (şi de stocare, normal) va continua accelerat? Doar ca s-o enervăm pe Greta T? De ce am continua să ardem cărbune scump şi de proastă calitate, cu eficienţă energetică redusă şi impact ecologic uriaş? Răspunsul e simplu. Pentru că domnul Burduja nu dă doi bani pe termenele alea din marea strategie, un document care odată pus pe Facebook, să vadă poporul că avem, şi-a îndeplinit misiunea.