“I really don’t know what he said at the end of that sentence. I don’t think he knows what he said either.”

Cele două fraze de mai sus ar putea foarte bine să fie singurul lucru adevărat pe care l-a spus Trump toată seara. Dar a fost lovitura de graţie, aruncată cu un cinism ponderat, aproape ca pe o tristă constatare. Cuvintele astea îl vor urmări pe Biden de-a lungul carierei lui politice, câtă a mai rămas. Într-un fel sau în altul, probabil că se va sfârşi în Ianuarie, când va preda mandatul următorului preşedinte. Sincer, nu cred să mai existe vreo posibilitate de revenire după f(r)aza asta.

Ca să fiu clar, nu spun că Trump e mai bun de preşedinte. Dacă Biden ar muri tragic cu o zi înainte de alegerile din Noiembrie tot ar fi o alegere mai bună decât Donald Trump. Spun, în schimb, că Biden trebuie să se retragă pentru că are şanse aproape nule să învingă. Toţi oamenii rezonabili înţeleg de ce e important ca Trump să piardă. Decizia de a nu se retrage ar fi încă o dovadă că Biden nu mai e în stare să evalueze situaţia corect, o cerinţă elementară a jobului de preşedinte. Şi, până la urmă, aici nu e vorba de încă trei luni de confruntare electorală cu un contracandidat nu mult mai tânăr, timp în care Biden n-ar trebui să se mai bâlbâie, să-şi piardă ideea în mijlocul frazei sau să rămână cu gura căscată în faţa camerelor de filmat. Aici e vorba de un job pentru următorii patru ani.

Vor avea democraţii curajul de a se ridica pentru a spune că ceea ce se întâmplă nu este acceptabil? Nu ştim, putem doar să sperăm că raţiunea şi bunul simţ vor învinge. În cazul ambilor candidaţi actuali.