Votul inutil

La primul tur din prima manșă am votat cu doamna Lasconi intuind, corect, că are cele mai mari șanse să intre în turul doi, alături de răul mai mare. Deci vot util, căci doamna nu-mi plăcea în mod deosebit de când o auzisem, într-un interviu, spunând mândră că a votat ”Da” la referendumul pentru familia trandițională. În fraza următoare a adăugat că nu are nicio problemă cu minoritățile de orice fel – deși dacă s-ar fi adunat destule”Da”-uri de-astea nevinovate minoritarii ar fi dispărut pur și simplu din Constituția revizuită, cu tot cu drepturile lor. Încă președinta celui mai progresist partid din România pare să nu poată face diferența dintre poate propriile preferințe sexuale și restrângerea drepturilor constituționale ale unor cetățeni români.

E posibil ca doamna Lasconi să aibă dreptate într-o privință, aceea că decizia curții constituționale să-i fi vrut eliminați pe ambii candidați. Dar cam aici se termină dreapta ei judecată, în rest e doar orgoliu și o irațională credință în soarta dânsei de luptătoare înflăcărată. Un lucru pare să nu poată pricepe: că ce a calificat-o drept vot util în competiția cu îngălatul domn Ciucă nu e suficient împotriva domnului Crin Antonescu sau a domnului Nicușor Dan. Nu poți pretinde iar votul util de pe poziția a cincea a clasamentului.

Cu un pic de noroc ar fi putut fi astăzi președintele României. Cu un pic de judecată și-ar fi putut conserva aura aceea a neașteptatei finaliste care nu a fost niciodată înfrântă. Cu un pic de realism ar fi putut să rămână președinta celui mai progresist partid din România. Cu un pic de decență ar fi putut spera că lumea îi va uita această inexplicabilă și irațională ambiție (dacă asta este și nu altceva) de a merge până-n pânzele albe, când e clar că ce o așteaptă acolo e doar dezgustul majorității celor care cu câteva luni în urmă au sperat și au crezut în dânsa. Doamna Lasconi poate ajunge în turul doi doar dacă i se dă turul doi înapoi, dar vot util nu va mai fi niciodată.

Personal am văzut povestea aia cu da-ul de la referendum nu ca pe o inexplicabilă derivă ultraconservatoare a unei progresiste autentice. Am văzut-o ca pe o minciună, o înșelăciune – deci o problemă de caracter. Urmăresc de mult politica de la noi și de la alții. Problemele de caracter nu rămân niciodată singulare. Deci pregătiți-vă să vedeți mai mult de la doamna Lasconi, acum că e liberă de contract și Câmpulung nu cred să fie și destul de lat s-o mai încapă.

Eterna Românie aproximativă

Dacă neo-legionarii noștri amatori de astăzi ar fi trăit pe vremea adevăratei rebeliuni legionare, cea din 1941, probabil că ar fi avut o soartă tristă. Ortacii lor din alte vremuri i-ar fi pus la zid și i-ar fi împușcat drept trădători, evident datorită ciudatei lor fascinații contra naturii pentru Rusia lui Putin. Rigurozitatea ideologică a extremei drepte de astăzi e o mare plăcintă cu carne, cu brânză și de post, posibil din cauza educației deficitare. Probabil că unii chiar sunt trădători.

Dar statul român reacționează (într-un final). Doi candidați care nu aveau ce căuta în cursa pentru președinția României sunt excluși de niște judecători care deasemenea nu aveau ce căuta la Curtea Constituțională. Deciziile sunt, în principiu, în spiritul constituțional al Curții, doar că, în mod tradițional pe la noi, litera legii nu prea ajută. Cum și dovezile strânse de nenumăratele noastre servicii de securiști sunt surprinzător de subțiri – în ciuda a ceea ce se vede cu ochiul liber – este nevoie ca judecătorii politruci să salveze democrația și să-și justifice pensiile speciale. Compensează prin obediență politică lipsa de claritate a textului constituțional. Ce să-i faci, e plin parlamentul de de-alde Becali, deci și legile ies cum ies.

Alegerile se reiau, matroașka cu gura mare se sacrifică și îi face loc matroșkului suveranist mai bine plasat. Fără noroc. Pesediștii din BEC își calcă pe inimă și iau singura decizie beton din istoria instituției, bazată pe decizia CCR care ar fi putut să fie la rândul ei beton dacă judecătorii nu erau niște politruci incompetenți și îmbuibați iar cei ce-au scris textul Constituției n-ar fi abandonat lucrarea cam pe la jumătate.

Cine a văzut vreodată un set de-ăla de matroașce știe că nu sunt niciodată doar două. Când una devine istorie e scoasă din burtă următoarea, mai mică, care e apoi umflată cu pompa tiktok-ului ca să aibă proștii la ce se închina și CCR-ul ce da jos. Așa că nu știm ce urmează, poate matroșkul care seamănă cu uncle Fester, poate coana nevasta dansatoarea, poate amândoi pe rând, și tot așa și tot așa până la ultimul din burta jucăriei rusești, probabil nu mai mare decât un puric. În fine, să sperăm că nu o să vedem un puric umflat cu pompa, spectacolul e deja suficient de scârbos.

Ciuca miștourilor

După prestația de astăzi a domnului Ciucă la Măruță încerc să pricep dacă trebuie să privesc într-o cheie diferită prestația dânsului de acum câteva luni, la o altă emisiune TV, sau explicația e aceeași. Atunci, întrebat cum a votat la referendumul pentru “familia tradiţională”, a răspuns, greu, poticnit, temător, că a votat “da”, asta după ce iniţial a încercat s-o scalde spunând că n-a avut practic de ales, PNL-ul fiind partid istoric şi identitar, cu familia, credinţa şi patriotismul printre valorile fundamentale. La vremea respectivă m-a șocat naturaleţea cu care domnul general recunoaște că a votat “Da”, pentru ca în fraza următoare să spună că nu are nimic împotriva minorităţilor de orice fel. Ca și astăzi, ai putea să crezi că nu a înţeles corect pentru ce a fost acel referendum. Întrebarea de pe buletinul de vot nu era dacă tu personal preferi un partener de sex opus, dacă crezi în Dumnezeu sau dacă îţi iubeşti ţara, cum fără sens a adăugat domnul Ciucă. Întrebarea era dacă eşti de acord să se modifice Constituţia şi legile ţării pentru ca ceilalţi să nu poată avea drepturi egale majorităţii. Nu ai nimic împotriva lor dar votezi ca ei să fie persecutaţi, asta este încă o probă de democraţie originală (era să-i spun tradiţională), în sensul definit magistral de marele Iliescu. Probabil că domnul Ciucă încerca să se facă simpatic votanţilor PNL tentaţi să migreze spre AUR sau ŞOŞ. Domnul general nu înţelege că, orice ar face, nu le poate intra în grații golanilor care votează cu AUR. Aşa cum un joint fumat pe ascuns nu te face Snoop Dogg, nici un “da” la referendum nu te face George Simion. Pentru aurişti, domnul Ciucă nu va fi niciodată altceva decât un gabor alunecos şi fără… curaj, ca să zicem aşa. De astăzi, și unul care nu prea pricepe mare lucru.