Căpcăunul planetar

Acum doi ani, la frumoasa vârstă de 93 de ani, George Soros a predat controlul afacerilor familiei fiului său, probabil din dorința de a se ocupa mai bine de jumătatea de glob pe care o pune în primejdie de unul singur: Rusia, India, Turcia, SUA, jumătate din America latină, aproape toate dictaturile africane, nu mai zic de propria lui țară de baștină, Ungaria, și de toți suveraniștii de peste tot – și sunt mulți! Sincer, nu știu cum reușește, la 95 de ani, să distrugă toate comunitățile astea ca-n prima tinerețe și, în timpul liber, să comploteze împotriva pesediștilor și chiar a fraților Tate, niște pulifrici după standardele oricărui miliardar malefic cu pretenții planetare. Poate nu-l mai vedeți, dar e încă acolo, la butoane, și e nevoie de efortul concentrat al tuturor dictatorilor lumii pentru a-l ține în frâu. Fără ei, bătrânul căpcăun ne-ar înghiți pe toți cu fulgi cu tot.

Mi-e milă de Musk. E de 20 de ori mai bogat ca Soros. Manevrează singur cea mai mare rețea de sateliți de comunicație de pe planetă, algoritmii părtinitori ai unei mari rețele sociale, o mare companie de AI, are fabrici de mașini pe trei continente și în curând o să înfigă cipuri în scăfârlia unor oameni. Mai nou are acces la bazele de date ale agențiilor guvernamentale americane, unde taie și spânzură după bunul plac.

E peste tot! Face piruete cu drujba iar momentul pare să-i producă o exaltare vecină cu paranoia. Se bagă-n seamă ca nimeni altul! Postează sute de mesaje pe zi, în timp ce conduce nenumărate afaceri, produce copii pe bandă rulantă și construiește un harem și un guvern american mai subțirel. Și în timpul ăsta, noi îi dăm înainte cu boșorogul de Soros, pe care nu l-a văzut nimeni vreodată pe-o scenă, nu mai zic de drujbă!

Este, serios, de-a dreptul nedrept! Ce-ar mai trebui să facă omul ăsta ca să-l băgăm și pe el în seamă ca pe un mare super-villain interplanetar? Să-i fure lui Trump gentuța cu butoanele nucleare? Să umble cu casca lui Darth Vader pe față?

La răscruce

Măcar toată lumea e de acord că România e pe marginea prăpastiei. Unii se tem că dacă faci un pas la stânga (ciudat, zilele astea pasul la stânga pare să fie spre vest) te trezești obligat să porți fustiță rainbow (doar dacă ești băiat), să-ți vaccinezi copiii de pojar și să-l vorbești de rău pe înotătorul solitar, judokanul ortodoxist și călărețul de cai și gimnaste – evident, mă refer la al lor, nu la al nostru. Faci un pas la dreapta și lumea zice că e primul care te duce surprinzător de repede în gulagul siberian, un loc pe care gena noastră și l-ar aminti mai bine dacă ar fi apucat mai mulți să se întoarcă. Poate nu știi ce e gulagul – evident că poți afla relativ repede, de pe tiktok, că gulagul e o tendențioasă exagerare sorosistă și la vremea lui a fost doar metoda cea mai simplă de a a-ți testa imunitatea care ține de suveranitatea ființei tale (ca să citez din ăla al nostru de data asta) sau a-l găsi, rapid, pe Dumnezeu. Cum nimeni n-a mai auzit nimic de cei ce-au fost mutați acolo e posibil ca cei mai mulți să-l fi găsit, căliți sau nu, pe Dumnezeu.

Orice-am face, stânga-dreapta, se vor găsi deja destui cinici, la noi dar mai ales aiurea, să constate că românii fac ce fac demult, și anume se dau de ceasul morții fără ca cineva să fie în stare să prevadă vreodată încotro ne ducem sau dacă ceva bun o să iasă până la urmă din asta. Că suntem trădători, ori lași ori proști ori victime – cui îi mai pasă? Concluzia finală va fi că e mai bine să păstreze distanța.

Până la urmă, poate că vajnicii noștri ultraortodocsiști, antivacciniști, anticezarianiști, antiueiști, magaiști, vajnici pacifiști și cam legionariști au dreptate, fără să știe la rândul lor ce-o fi: o fi cum o da Dumnezeu!

Biserica de deasupra secției de votare

Alegerile de la Berna au fost organizate, pentru a doua oară anul ăsta, la sediul Parohiei Ortodoxe Sf. M. Mc. Gheorghe, în ciudata și oarecum sumbra clădire de beton de pe Kastellweg 7. Cred că pe vremuri tot biserică creștină a fost, doar că de alt cult. Arată de parcă ar fi putut la fel de bine să fie sediul lui Batman din Gotham. Dar cum noi, românii pripășiți prin zona Bernei, om mai fi văzut clădiri cu aer sumbru la viața noastră, ne-am bucurat de noua locație și de spațiile ei largi, de practicalitatea clădirii, de zona accesibilă, departe de vânzoleala turistică din centru și de parcarea mare, în care poți și să nu plătești dacă e duminică și nu-i coadă mare la vot. Și nu era. În sala largă de la parter erau mai mulți voluntari decât votanți, toți amabili și zâmbitori.

După ce am votat am decis să urcăm și la etaj, unde funcționează efectiv biserica ortodoxă. M-a surprins să constat că mă simt chiar ca într-o biserică ortodoxă, în ciuda evidentelor deosebiri arhitecturale. Sala mare, poligonală, este organizată în jurul laturii de unde slujește preotul, înconjurat de diaconi copii sau adolescenți. Biserica nu are altar, iar zona arată aproape ca o scenă de spectacol. Undeva în stânga, dintr-un fel de amvon, cântă un cor de femei – și nu cântă rău de loc. Am fost surprinși să constatăm cât de multă lume participă la slujba de duminică. Poate că sunt credincioși care au venit special pentru slujbă sau poate că sunt oameni care au ajuns aici cu ocazia votului. Poate că au venit să se roage Domnului pentru ale lor sau pentru ca viitorul președinte să se dovedească un bun conducător pentru țară. Să recunoaștem, o problemă foarte greu de rezolvat chiar și de Cel de Sus.

La alegerile europarlamentare din iunie la Berna, la fel ca în toate secțiile de vot din Elveția, a câștigat Reper, urmat la mică distanță de USR. În țările din jur n-a fost așa – în Germania și Italia a câstigat partidul lui Șoșoacă iar în Franța și Austria a câștigat AUR. Să mă pici cu ceară și tot nu înțeleg de ce și cum a fost posibil. Și de ce cred oamenii care i-au votat că radicalismul va duce la mai bine.

Ce-am vrut să spun cu postul ăsta? Nu mi-e foarte clar, poate doar că stereotipurile duc mereu la concluzii greșite. Aplecați în rugăciune pe băncile unei biserici, oriunde-ar fi ea, e greu să spui cine cum a votat.

Cu cine-ar vota axa răului?

Kim Jong Un dă cu rachete intercontinentale în direcția Americii, trimite mii de soldați în Rusia și amenință Coreea de Sud cu războiul. Chinezii fac cele mai mari exerciții militare în jurul Taiwan-ului iar navele lor militare hărțuiesc alte vase în apele teritoriale indoneziene și se plimbă printre insulele din sudul Pacificului. Putin atacă furibund în Donbas, trimite drone în spațiul aerian al NATO și avioane cu moldoveni să voteze în Kazakhstan. Statele BRICS se reunesc la Moscova și salută noi membri. Rebelii iemeniți houthi reiau atacurile împotriva navelor de transport în marea Roșie. Hamas și Hezbollah atacă Israelul cum pot și pe unde mai pot. Deși pare să nu mai fi rămas nimic de bombardat în Gaza, Netanyahu reușește să ucidă 50 de copii numai în ultimele două zile și reia bombardarea Beirutului. Acum o săptămână a atacat Iranul, dându-le suficient răgaz gărzilor revoluționare iraniene să replice la timp.

La timp pentru ce? Simplu, la timp pentru alegerile americane, căci nu întâmplător toate astea se întâmplă în același timp. Axa răului și noii ei candidați s-au umflat de steroizi în ultimele săptămâni doar ca să-l aducă înapoi la Casa Albă pe Donald Trump.

Ciuca miștourilor

După prestația de astăzi a domnului Ciucă la Măruță încerc să pricep dacă trebuie să privesc într-o cheie diferită prestația dânsului de acum câteva luni, la o altă emisiune TV, sau explicația e aceeași. Atunci, întrebat cum a votat la referendumul pentru “familia tradiţională”, a răspuns, greu, poticnit, temător, că a votat “da”, asta după ce iniţial a încercat s-o scalde spunând că n-a avut practic de ales, PNL-ul fiind partid istoric şi identitar, cu familia, credinţa şi patriotismul printre valorile fundamentale. La vremea respectivă m-a șocat naturaleţea cu care domnul general recunoaște că a votat “Da”, pentru ca în fraza următoare să spună că nu are nimic împotriva minorităţilor de orice fel. Ca și astăzi, ai putea să crezi că nu a înţeles corect pentru ce a fost acel referendum. Întrebarea de pe buletinul de vot nu era dacă tu personal preferi un partener de sex opus, dacă crezi în Dumnezeu sau dacă îţi iubeşti ţara, cum fără sens a adăugat domnul Ciucă. Întrebarea era dacă eşti de acord să se modifice Constituţia şi legile ţării pentru ca ceilalţi să nu poată avea drepturi egale majorităţii. Nu ai nimic împotriva lor dar votezi ca ei să fie persecutaţi, asta este încă o probă de democraţie originală (era să-i spun tradiţională), în sensul definit magistral de marele Iliescu. Probabil că domnul Ciucă încerca să se facă simpatic votanţilor PNL tentaţi să migreze spre AUR sau ŞOŞ. Domnul general nu înţelege că, orice ar face, nu le poate intra în grații golanilor care votează cu AUR. Aşa cum un joint fumat pe ascuns nu te face Snoop Dogg, nici un “da” la referendum nu te face George Simion. Pentru aurişti, domnul Ciucă nu va fi niciodată altceva decât un gabor alunecos şi fără… curaj, ca să zicem aşa. De astăzi, și unul care nu prea pricepe mare lucru.

Ozempicu’ săracului

O luasem un pic la deal cu greutatea, ca de fiecare dată când mi se întâmplă o accidentare. De data asta este o tendinită și o durere în articulația șoldului. Am zis să-mi ascult măcar o dată soția, care întotdeauna crede că astea mi se întâmplă pentru că exagerez cu alergatul și cu sala, și am lăsat-o mai moale vreo lună și-apoi n-am mai alergat de loc încă vreo lună. Am fost în schimb la piscină, dar înotul îmi face o poftă de mâncare de balenă. Sincer, nu știu cum de rămâne David Popovici așa schijă.

În fine, să n-o lungesc, la Ozempic nu mă calificam și mă îndoiesc că elvețienii se înghesuie să ți-l dea moca pe asigurarea de sănătate, deci a trebuit să găsesc alte variante de a scăpa de câteva kile. Am eliminat din start metodele tradiționale românești: făcutu foamei, ciorba de varză și dieta cu stafide, merișoare și turmeric din Formula As, ianuarie 1997. Am făcut, în schimb, o compilație din tot ce-am citit și-am văzut pe la alții și iată planul pe care l-am botezat Ozempicu` săracului și care (la mine) funcționează:

Trebuie să fii în deficit caloric, deci să arzi mai multe calorii decât mânînci, altfel nu merge. Punct.
Nu exagera. Dacă slăbești mai mult de un kg pe săptămână nu e bine și o să regreți. Cei care spun altceva (doctori, nutriționiști, tanti Geta de la scara B) nu se pricep sau nu-ți vor binele. Dacă ai peste 50 de ani sau chiar peste 40 o să regreți și mai tare, pentru că inevitabil vei pierde mușchi pe care cu greu o să-i mai pui vreodată înapoi. Plus că dacă scazi rapid o să recuperezi și mai rapid.
Dacă ai slăbit, să zicem, 10 kg în 3 luni oprește-te și fă o pauză de consolidare de 3 luni în care încearcă să rămâi pe loc sau să te îngrași maxim un kg. Asta înseamnă două cicluri maxim pe an, 20 de kilograme. Ai cântar acasă, nu?
Fă rost de un dispozitiv care să-ți măsoare pașii sau caloriile consumate. Un smart watch sau un pedometru (era să zic pedofil). Eu, de exemplu, folosesc un smart ring Oura care colaborează bine cu un iphone și un Apple watch. Telefonul măsoară și el prin aplicația Health, dar trebuie ținut permanent în buzunar. Ideea e să știi câte calorii arzi zilnic în total.
Măsoară-ți caloriile consumate cu o aplicație. Eu mi-am făcut un fișier excel cu toate alimentele uzuale. Nu-ți fura căciula (asta e o chestie grea). Și nu uita să treci colele, berile și țuicile, care adaugă tone de calorii.
Ca dietă, cel mai important e să mănânci 1,5 – 2 grame de proteine pe kg de greutate corporală (ideală). E super greu, cel puțin pentru mine. Personal nu pot trece de 1.3 g nici dacă adaug un shake de izolat proteic din zer, pe care oricum îl urăsc sincer. În plus, trebuie să fie carne slabă, altfel depășești la numărul total de calorii.
Limitează carbohidrații la 30-50 de grame la fiecare masă și vreo 120 grame pe zi. Și asta e greu. Dacă-ți place pâinea, asta înseamnă practic o feliuță. Dacă-ți plac și cartofii prăjiți atunci mai bine caută direct un influențăr care învață oamenii cum să se simtă bine în pielea lor, așa cum sunt.
Ca sport: ideal sală sau exerciții cu greutăți acasă, de două-trei ori pe săptămână câte o jumătate de oră. Nu e efort mare, doar între cinci și zece seturi pe săptămână pentru fiecare grupă musculară. Mai degrabă cinci pentru începători, spre zece spre cei mai avansați. Asta ca să slăbești grăsime, nu mușchi.
Dacă poți să faci și un exercițiu aerobic de vreo 2-3 ori pe săptămână este ideal (alergare, înot, bicicletă etc). Dacă nu, este important să rămâi activ, mergi pur și simplu până spre ăia 10 mii de pași pe zi. Între 5 mii de pași și zece mii de pași sunt vreo 500 de calorii, ceea ce înseamnă să-ți permiți în plus o pungă mare de pufuleți în fiecare zi! Sau o ciocolată întreagă. Sau trei beri. Glumesc!
Dacă te simți complet fără vlagă e mai bine să întrerupi regimul și să intri în perioada de menținere – este semn că pierzi masiv mușchi și nu e bine.
Perioada de menținere de trei luni este obligatorie. Important e să rămâi la noua greutate, iar reglajele pot fi făcute din dietă, din mișcarea fizică sau din ambele.
Nu există greutate pierdută în timpul săptămânii pe care să nu o poți pune la loc în weekend!
Am explicat-o pe gură de trei ori și de-aia m-am gândit să o și scriu, ca să fie mai simplu data viitoare. Nu e vreo dietă miraculoasă, nici simplă nu e, dar măcar e gratuită și nu presupune injecții în burtă.

Nu o sugestie, doar o mirare

Doamna Şoşoacă împinge cu burta în grămada de jandarmi tinerei din faţa sa, urlând din toţi bojocii că ea, ditamai senatoarea României, e agresată de nişte pigmei. Gaborii, pe care vestele antiglonţ îi protejează temporar de salva de carne, se uită cu spaimă la ce stă să-i împingă din linia a doua.

Nu mai e nici jandarmeria ce-a fost. Păi unde-i celebrul dom’ colonel Paraschiv, ăla de la protestele din 10 august, să vină iar în costumul lui bejuliu de dirijor de taraf să preia conducerea trupei? Unde-s pistoalele, unde-s bulanele, caii şi gazele jandarmilor? În fine, probabil că madam Şoşoacă poate să înghită vreo zece-douăzeci de grenade de-alea lacrimogene fără o lacrimă. Poate doar un râgâit, discret mascat de cuvântul senatoare.

Şi totuşi, stau şi mă întreb cum dracu’ de nu se găseşte în tot zidul ăla de apărători ai ordinii publice unul mai ţărănel care s-o bage în pi2da mă-sii pe doamna senatoare, în buna tradiţie a conservatorismului românesc pe care doamna îl promovează pe 3 octave şi multe sute de waţi?