Refuz să mă uit la seriale așa cum încerc să mă țin departe de orice altă adicție m-ar putea tenta (offf, și sunt destule și puterea noastră e atât de limitată!). Deci nu urmăresc nici Orange is the new Black, deși adesea stau în living, încercând să fac altceva, în timp ce serialul curge lângă mine pentru restul familiei. Bineînțeles că din când în când sunt atras de imagini, chipuri, faze, vorbe.

Ce-am reținut aseară, la sfârșitul vinerii mari, replică venită parcă de nicăieri ca un fel de spovedanie și pe care o împărtășesc cu tristețea că nu pot mai mult:

Pe Isus nu l-am auzit niciodată clar în inima mea. Fie pentru că inima mea nu pricepe prea bine, fie pentru că Hristos mormăie câteodată, am învățat să am încredere în propriile mele instincte morale.

Sister Jane Ingalls, Orange is the new Black

De parcă nu era deja suficient de greu să discernem între bine și rău, constatăm adesea că cei ce sunt de partea binelui nu sunt întotdeauna buni iar cei ce sunt de partea răului nu sunt toți răi.

Și totuși, dacă nu vedem binele acolo unde e sau ne amăgim că nu există, mai devreme sau mai târziu o să fie de rău.

Chestiile cu-adevărat importante par s-alerge mai repede ca tine, oricât te-ai antrena zilnic cu sute de rahaturi din care nu-ți mai vezi capul.

Sau poate tocmai de-aia, comentează sarcastic din fundal vocea emisferei cârcotașe a propriului tău creier…

Dacă n-aș avea ceva urgent de făcut acum așa i-aș zice vreo două!

“You can’t ride two horses with one ass.”

Am cules această excepțională pildă de înțelepciune americană dintr-un film care nu s-a remarcat oricum prin nimic altceva. Mi-a plăcut definiția clară, pornită dintr-o convingere simplă, țărănească, aproape tehnică, a unui popor care știe clar ce-i aia călărie.  Și înțelepciunea populară românească a identificat problema, vorbind despre statul “cu fundul în două luntrii” sau “cu sufletul în rai” și, în fine, cu altceva în fund, știți voi. Deși e clar că ambele expresii românești consideră un astfel de comportament reprobabil, niciodată nu mi s-au părut atât de categorice în legătură cu imposibilitatea lui fizică. Și asta în primul rând pentru că la noi, știm bine, orice se poate. Și apoi ar putea fi și o lipsă crasă de imaginație din partea rednecks-ilor americani (până la urmă ei sunt cei care l-au votat pe Trump), care nu au văzut varianta creativă a problemei în care nu-ți bați capul cum să călărești caii în același timp, îi iei la călărit pe rând. Până la urmă cu luntriile e clar că se poate, caii nu cred că sunt geloși unii pe ceilalți, iar cu raiul… cred că și aici s-ar putea tolera abordarea secvențială dacă sponsorizezi un pic de catedrală și ai grijă să nu te interferezi formal cu integritatea familiei tradiționale.

“I devide the readers into two classes: those who read to remember and those who read to forget.”

Whilliam Lyon Phelps

Dragă cititorule, dacă ești din categoria celor care citesc pentru a uita, atunci ești pe blogul potrivit. Sunt puține lucruri pe-aici de care să-ți aduci aminte. 🙂

“Everyone has a plan ’till they get punched in the mouth.”

Mike Tyson, fost campion mondial de box, despre importanța planificării

“If you’re not confused, you don’t understand things very well.”

Charlie Munger, partenerul lui Warren Buffett, vorbind despre starea economiei mondiale.

“Action speaks louder than words but not nearly as often.”

Mark Twain

“There is no problem so bad you ca’t make it worse.”

Chris Hadfield, astronaut

“Whenever you find yourself on the side of the majority, it is time to pause and reflect.”

Mark Twain