N-am încercat niciodată să cumpăr ceva cu o bancnotă falsă. Dar în mai multe rânduri am fost oprit de poliţie (în România) pentru că aveam un bec ars, că mergeam cu viteză prea mare sau pentru că era aproape de miezul nopţii, ora la care unii se întorc de la restaurant. Indiferent dacă am fost sau nu vinovat de ceva, dacă am fost oprit pe drept sau nu, dacă mi s-a făcut sau nu dreptate, niciodată – absolut niciodată! – nu m-am simţit ameninţat fizic, în pericol să păţesc ceva, să fiu agresat, pus la pământ, încătuşat, arestat sau împuşcat. Dacă cineva a avut o astfel de experienţă e liber să o împărtăşească într-un comentariu – şi nu vă deranjaţi să-mi spuneţi că vi s-a cerut şpagă, că asta nu v-a pus viaţa în primejdie decât dacă aţi fost lăsat, beat fiind,  să conduceţi mai departe. Nu am auzit, în ultimii şapte ani, de un astfel de caz nici în Elveţia. Continue reading →

Din mijlocul imensei sale parcele cultivată cu salată verde un fermier britanic se lamentează, într-un reportaj CNN, că nu ştie cum o s-o scoată la capăt anul ăsta. Restaurantele principalului său client, McDonalds, sunt închise de mai multe săptămâni şi, în plus, n-are cu cine să-şi strângă recolta. Din cauza epidemiei, doar câţiva dintre românii cu care lucrează în fiecare an s-au întors la fermă. Mai are nevoie de încă 50 de muncitori sezonieri şi habar n-are de unde să-i ia. E întrebat dacă a încercat să atragă britanici, acum că mulţi au devenit şomeri din cauza lockdown-ului. Continue reading →

În toată lumea asta mare nu există măşti pe nicăieri, de niciun fel – nici măcar de-alea de praf. Nu sunt suficiente nici pentru oamenii din spitale. Nu există teste. Acolo unde există, în medie vreo 30% dau rezultate false, parţial pentru că nu sunt bune şi parţial pentru că nu sunt prelevate corect. Pentru majoritatea, procesarea durează între câteva ore şi câteva zile, timp în care omul testat se poate însănătoşi, poate muri sau poate îmbolnăvi pe alţii. Nu există medicamente care să trateze boala şi nu există un vaccin. Nu există teste care să confirme existenţa anticorpilor. Spitalele, care în multe locuri au trecut cu greu prin primul val, sunt tot aceleaşi, nu au mai multe paturi, ventilatoare, doctori şi asistente. Încă vezi peste tot combinezoane de unică folosinţă cu numele posesorilor scris cu marker-ul pe ele, semn că se refolosesc, deşi e periculos şi n-ar trebui. Continue reading →

Întâi a fost ideea britanicilor cu imunitatea de turmă, care suna cam aşa: bătrânii şi cei bolnavi se ascund cât pot ei de bine vreo câteva luni, timp în care ceilalţi îşi continuă viaţa, iau virusul, cel puţin 60% fac boala, capătă imunitate care se extinde şi asupra celor din comunite care n-au făcut boala şi, într-un final, virusul capitulează. În tot timpul ăsta, pentru că toţi ceilalţi muncesc, economia îşi vede de treabă aproape nestingherită. Partea epidemiologică a teoriei este împrumutată de la imunitatea de turmă conferită de vaccinările în masă împotriva bolilor contagioase. Evident că susţinătorii teoriei sunt în general politicieni, nu doctori, şi nu ştiu dacă funcţionează sau nu. De exemplu, e clar că în zeci de mii de ani n-am devenit imuni la poliomielită decât după ce toată lumea a fost vaccinată. Continue reading →

Probabil că la momentul ăsta nimeni nu mai crede că pandemia de coronavirus e o simplă “răceală”, deşi blogul unui onorabil profesor universitar american estimează că 30% dintre conaţionalii săi continuă să considere totul o isterie controlată de forţe oculte, menită să distrugă economia mondială. Pentru că aşa le-au spus Trump, Fox News şi propaganda ultra conservatoare susţinută de trolii ruşilor. Şi asta va costa foarte multe vieţi. Şi, pe lângă asta, foarte multe locuri de muncă. Pentru cine are ochi să vadă, nimic nu demonstrează mai bine faptul că propaganda ucide şi te face mai sărac.

Ceea ce se întâmplă astăzi în Italia, în Iran şi deja în zone extinse din Spania, Franţa şi Elveţia dovedeşte fără putinţă de tăgadă că business as usual nu este o opţiune. Acum doar două săptămâni existau guverne care se uitau de pe margine. Astăzi discuţia este despre cât de stricte trebuie să fie măsurile de izolare. Şi, din păcate, în loc să vadă evidenţa şi să acţioneze preventiv multe guverne doar reacţionează ca urmare a valului de îmbolnăviri, când este deja prea târziu. Continue reading →

Donald Trump va candida în Noiembrie pentru un nou mandat la Casa Albă. Cînd mă gândesc la asta primul lucru care-mi vine-n minte este Doamne apără şi păzeşte! Trump are acum 73 de ani, va avea 74 în Noiembrie, de alegeri.

Democraţii, conştienţi de faptul că responsabilitatea pentru pacea, stabilitatea şi clima lumii ăsteia apasă pe umerii lor, sunt în plin proces de selecţie a viitorului lor candidat. Deocamdată în cursa pentru desemnare conduce senatorul Bernie Sanders (78), dar în topul primilor cinci îi mai găsim pe Joe Biden (77), fostul vicepreşedinte al lui Obama, Mike Bloomberg (78), fostul primar al New York-ului şi pe senatoarea Elisabeth Warren (doar 70). Toţi oameni cu multă experienţă în politică, poate mult prea multă, ar comenta unii. Când introduci pe Google Search numele lui Sanders sau Biden, de exemplu, aplicaţia adaugă numelui cuvântul age, semn că asta e principala întrebare a curioşilor de pe net. Sincer, îngrijorare sau doar curiozitate, nu cred să fie de bine. Continue reading →

The Wall on Berlin Wall

Un elveţian romand oarecare, mutat cu treabă într-un canton de limbă germană, şi-a dorit o carte de poezii de Hafez, celebru poet iranian care a trăit în secolul al XIV-lea. A găsit-o, tradusă în franceză, într-o librărie din oraşul lui de baştină, dar pentru că nu s-a putut duce personal după ea şi-a rugat tatăl s-o ridice direct din librărie. Şi i-a virat contravaloarea cărţii în cont, vreo 40 de franci, împreună cu comentariul “Livre. Iran. Merci!”. Dar mesajul, mai precis cuvântul proscris, a fost detectat de filtrele băncii elveţiene iar transferul blocat eficient, de teama represaliilor americane asupra a tot ce ar putea avea vreo legătură cu Iranul.

Nici nu ştiu ce să consider mai de bezna minţii. Faptul că o bancă elveţiană blochează un transfer între conturile elveţiene ale unor cetăţeni elveţieni pentru un cuvânt, oricare ar fi acela? Sau teama maladivă a bancherilor că sunt permanent supravegheaţi şi ar putea fi sancţionaţi, care spune multe despre imaginea mai nouă a administraţiei americane în lume, de iraţionalitate discreţionară gata să împartă fără discernământ sancţiuni în stânga şi-n dreapta?

Până la urmă omul şi-a plătit cartea, înlocuind mesajul originar cu “Livre d’un pays tabou”, ironie care a lăsat indiferent serverul  de cenzură al băncii.

“Fear is the cheapest room in the house. I would like to see you living in better conditions.” – Hafez

N-am mai scris despre Trump de aproape un an, deşi omul este un izvor nesecat de subiecte. Acuma, ce să zic, sunt conştient că m-am apucat de povestea asta taman când a picat Viorica Vasilica, ceea ce e complet inoportun… Dar ultimul lui giumbuşluc e păcat să rămână necomentat, iar pe termen lung asta s-ar putea să ne afecteze mai mult decât guvernarea Dăncilă. Sau Orban.

Cum toate sondajele de opinie îl dădeau învingător detaşat în viitoarele alegeri prezidenţiale pe Joe Biden, fostul vicepreşedinte de pe vremea lui Obama şi candidatul democrat cel mai bine plasat, Continue reading →

Britanicii iubesc english breakfast-ul lor cu cârnaţi, bacon, ouă, fasole şi pâine prăjită si vor să se bucure, netulburaţi, de micul lor dejun traditional. Cam asta ar fi, un pic figurativ, ideea Brexit-ului. Take back control! Deci fără croissant-e, frittata, biscotti, falafel sau hummus (for God’s sake!). Sau telemea de Sibiu. Dar, pe de altă parte, britanicii au aflat de curând că pentru prima dată în mai bine de 200 de ani speranţa de viaţă a locuitorilor insulei a început să scadă. Cine o fi de vină pentru asta? Nu poate fi english beakfast-ul! Cel mai probabil că de la hummus li se trage!

Deci, cum poţi să mănânci English Breakfast în fiecare dimineaţă, ca pe vremea bunicului care lucra 12 ore pe zi în minele de cărbune din Durham, fără să te îngraşi, fără să-ţi faci griji pentru sănătatea ta cardiovasculară şi, eventual, fără să plăteşti preţul piperat al  cârnaţilor de la Tesco? Păi, nu e simplu de răspuns la această dilemă… Dar se rezolvă, e democraţie, votezi ce-ţi doreşti şi pasezi problema specialiştilor. De fapt, politicienilor… Continue reading →