About

De ce să scriu? De ce-aș scrie când lista de cărți pe care vreau să le citesc crește in fiecare lună?
Probabil că cea mai bună explicație îi aparține, deloc surprinzător, maestrului Caragiale. Știu să citesc și mi-e greu sa m-abțin, ca atâția alți români de pe lumea asta.
Dar dacă e să mă complic în explicații, scriu pentru că uneori sunt singur si nu am cu cine să vorbesc. Scriu când sunt plin de entuziasm, revoltat, amuzat, nostalgic, enervat, trist sau pur și simplu plictisit. Scriu cand mi-ar plăcea să stau la o bere cu un prieten toată seara. Dar majoritatea prietenilor mei sunt departe așa că scriu ca într-un dialog imaginar cu ei.
Ce scriu e rareori inspirat așa că nu-mi fac mari speranțe că lumea mă va citi. Dar pentru cei care o vor face trebuie să spun că sunt extrem de imprevizibil și nu am un stil anume. Pot fi de multe ori sarcastic, deși mi-aș dori sa nu prea fiu. Glumesc de multe ori cu lucruri serioase, deși nu prea iau lucrurile serioase in glumă. Mă las atras câteodată în polemici cu persoane sau pe subiecte pe care poate ar trebui să le ignor, deși cred că ignorăm adesea prea mult și nu ne-ajută. În fine, mă entuziasmez din când in când pe diverse subiecte, nu neapărat interesante pentru cei din jurul meu.
Mi-ar plăcea, dacă nu ar fi o pretenție poate prea mare, ca locul ăsta să însemne ceva pentru câțiva oameni care simt la fel, cred la fel sau pur și simplu, ca și mine, se simt singuri și n-au cu cine sa bea o bere. Sunt dintre cei care cred în sinergia ideilor și văd asta în fiecare zi în jurul meu. Așa că mi-ar plăcea ca locul ăsta să fie un strop de bine, de normal și de progres.