Ce cărţi bune am mai citit (18)

Morgan Housel – The Psychology of Money

Cartea asta este, de departe, recomandarea mea numărul unu pentru oricine doreşte să înţeleagă fenomenul complex al banilor şi felul diferit în care fiecare dintre noi se raportează la el. Definind independenţa personală (fac ce vreau, când vreau, cât vreau cu timpul meu) ca măsură a bunăstării financiare, autorul defineşte câţiva paşi simpli care pot duce la această stare. Priviţi din punctul ăsta de vedere şi veţi constata că maşinile, casele de vacanţă şi chestiile de lux cumpărate cu bani împrumutaţi reprezintă exact opusul independenţei financiare. Lucrarea asta ar trebui să fie predată la liceu şi cumva sumarizată, în multiple mijloace media, pentru toate generaţiile care nu au avut şansa unei educaţii financiare, cu consecinţele vizibile peste tot. Între timp a apărut şi varianta în limba română, am văzut-o în timpul ultimei vizite la Bucureşti.

Ruth Scurr – Fatal Purity – Robespierre and the French Revolution

De mult îmi doream să citesc o istorie a Revoluţiei Franceze şi să aflu mai multe despre Robespierre, de atunci şi până astăzi probabil cel mai controversat lider al mişcării revoluţionare. Cartea asta prezintă excelent ambele subiecte şi este, dealtfel, singurul mod în care Robespierre poate fi înţeles, căci fără contextul istoric în care a trăit şi mai ales fără mişcarea revoluţionară din care a făcut parte ar fi rămas, probabil, un banal avocat de provincie, oarecum mediocru din punct de vedere intelectual sau social, în ciuda principiilor înalte şi ideilor radicale pentru epoca în care trăia. Revoluţia i-a dat şansa de a aplica aceste idei revoluţionare conservatoarei şi nedreptei societăţi franceze a sfârşitului de veac XVIII. Intransigenţa principiilor sale a făcut compromisul şi alianţa de conivenţă imposibile. Iar forţa celor care urau revoluţia, permanentul sentiment de asediu, au condus către crimele odioase din timpul La Grande Terreur. Până la urmă intransigenţa, pierderea contactului cu realitatea şi vanitatea personajului Robespierre l-au adus chiar şi pe el în faţa ghilotinei, după cinci ani tumultoşi în politica franceză. Să încerci să schimbi Franţa rămîne şi astăzi o provocare dificilă.

Timothy Snyder – Drumul spre nelibertate

Timothy Snyder este profesor de istorie la Universitatea Yale şi unul dintre cei mai mari specialişti în istoria Europei Centrale şi de Est şi a Uniunii Sovietice. În “Drumul spre nelibertate” acesta documentează infailibil procesul continuu de deteriorare a democraţiei occidentale din ultimele decenii. Acest proces a demarat, în viziunea autorului, în Rusia lui Putin, odată cu renunţarea la modelul democraţiei occidentale şi virarea treptată spre un ultranaţionalism, imperialism şi ultra-ortodoxism menit a masca cleptocraţia generalizată a statului. Iar apoi infecţia nu a încetat să se propage, adesea împinsă de propaganda rusă, de vulnerabilităţile aplicaţiilor de social media, de idioţii utili (şi trădători) din ţările occidentale. Au urmat agresiunea rusă asupra Ucrainei, începută în 2014, derivele autoritariste din Ungaria, Polonia şi Slovacia, Brexit-ul şi alegerea lui Trump, ascensiunea extremei drepte europene în Franţa, Austria, Germania sau statele nordice, adeseori cu finanţare şi “ajutor” rusesc direct. Spectaculoasă este documentarea modului în care ruşii, literalmente, l-au ajutat pe Trump să devină preşedinte, de la afacerile dubioase prin care au pompat ani de zile bani în imperiul său imobiliar până la atacurile cibernetice fără precedent din timpul campaniei electortale din 2016.

Sigur, nu am ajuns încă la capătul acestui “drum spre nelibertate”, dar nici nu dăm vreun semn că intenţionăm să ne întoarcem acolo unde ne-ar fi mult mai bine.

Minouche Shafik – Ce ne datorăm unii altora

Minouche Shafik este preşedinte al Columbia University şi fost vice-preşedinte al World Bank iar această carte propune un contract social adaptat zilelor noastre şi provocărilor pe care oamenii trebuie să le rezolve, care poate la fel de bine să reprezinte un ghid pentru orice guvern, de orice culoare şi din orice ţară a lumii, despre cum să creăm o societate mai dreaptă, care să atenueze inegalităţile dintre categorii sociale, minorităţi sau generaţii. Realizezi, citind-o, că exact genul ăsta de concepte şi soluţii ar trebui prezentate de către politicieni. În realitate lipsesc aproape cu desăvârşire, căci populismele şi problemele false sunt mult mai tentante şi mai uşor de digerat.

Etgar Keret – Haide, zboară odată

O colecţie superbă de short stories care ascund, dincolo de subiectele lor surprinzătoare, de stilul proaspăt şi de o consistentă doză de umor, o profunzime tulburătoare în a reda toate marile sentimente ale lumii.