
Generaţia de aur ne arată încă o dată ce înseamnă să câştigi uşor. Sigur, să fii tu ditamai Regele şi să accepţi o degradare până la gradul de căpitan de păcănele poate să le pară jenant unora dintre supuşi. Dar importantă este victoria, nu? Să le dai cât mai multe goluri în banii de întreţinere celor care-şi joacă salariul la superbleg, sau cum dracu’ se cheamă superliga asta naţională de tapat fraierii. Şi ce superbă mobilizare! Hagi, Dumitrescu, Răducioiu, Popescu, Stelea, Ilie, Andone (el nu era din epoca bronzului?)! Felicitări, domnilor, i-aţi driblat, le-aţi dat craci, urechi, macaroane şi tot ce se mai dă pe-un stadion dar nu e frumos să menţionăm aici, le-aţi înnodat şireturile, le-aţi făcut mucii hăţuri – pe scurt, fraierii n-au avut nicio şansă!
E drept că arbitrul – în cazul ăsta CNA-ul, nu? – ar fi trebuit să oprească meciul sau măcar să-i numere pe-ăia, ca la box, cât să-şi mai scoată iarba din fund. Dar i-a văzut pe fraieri că se zgârmă-n buzunare după alocaţia copiilor şi-a zis că încă mai pot.
Tare, tare de tot! Și adevărat!
Să-i dăm și noi o… replică ri(t)mată:
„V-amăgește căpitanul
Vino iute, marcă banul!
Ca să vezi dup-aia trai,
Ce-ai avut și nu mai ai!”
LikeLiked by 1 person
Da! Excelent se potriveşte! Nu că orice am spune noi, oricum am spune, ar avea vreodată vreo influenţă asupra convingerii că mai devreme sau mai târziu o să lovească norocul ăla mare… 🙂
LikeLiked by 1 person