Subtitlul acestei cărţi este: cum întreruperile din lanţurile de aprovizionare (supply chains), inflaţia în creştere şi instabilitatea politică vor scufunda economia globală. Sună sumbru, nu? Să vedem de ce zice domnul Rickards că se duce totul naibii.
Autorul se prezintă drept consultant de investiţii, avocat, inventator şi economist. Este, evident, un prolific publicist. După ce am terminat de citit “Sold Out” am realizat că mai aveam o carte de-a lui în bibliotecă, necitită: “The death of Money”, lansată în 2014 şi în care prevestea colapsul iminent al sistemului monetar internaţional. Cred că am fi aflat dacă profeţia asta chiar s-ar fi întâmplat.
Primul capitol vorbeşte despre “broken supply chains”, o chestie la care, prin natura meseriei, se întâmplă să mă pricep. Autorul identifică în mod corect războiul comercial pornit de Donald Trump împotriva Chinei drept prim factor perturbator major asupra stabilităţii fluxurilor globale de aprovizionare. Încercarea de a comanda cât mai multă marfă înainte ca noile taxe vamale americane să intre în exerciţiu a dus la comenzi uriaşe în fabricile din Asia, care au supraîncărcat liniile de producţie, apoi au perturbat pentru alte multe luni de zile transportul oceanic, disponibilitatea containerelor, capacitatea de încărcare/descărcare a instalaţiilor şi sistemelor portuare, transportul terestru. În plus, fuga după “eficienţă” cu orice preţ a afectat stabilitatea şi rezilienţa acestor fluxuri. Şi când lucrurile ar fi avut o şansă să se aşeze a izbucnit criza covid. De aici analiza autorului devine părtinitoare şi bazată pe ideile vehiculate de dreapta conservatoare americană: deciziile de a institui carantina au fost inutile şi abuzive (fals), măştile nu au fost eficiente (fals), vaccinurile nu au protejat (fals) şi nu au oprit răspândirea virusului (fals), ajutoarele financiare din timpul pandemiei au încurajat mulţi oameni să nu muncească (discutabil). Deşi măsurile împotriva răspândirii epidemiei au avut, evident şi inevitabil, un impact serios asupra circulaţiei mărfurilor, autorul ignoră factori foarte importanţi: state complet nepregătite, fără planuri clare, fără stocuri de siguranţă sau capacităţi de producţie locală pentru materiale critice, concurând în loc să coopereze, blocând egoist exportul mărfurilor sensibile, depinzând de producţia chineză, afectată la rândul ei de o politică foarte strictă şi probabil excesivă de izolare. Şi, peste toate, politizarea isterică venită dinspre extrema dreaptă.
Al doilea capitol descrie cauzele care au generat valul inflaţionist actual: războiul comercial şi taxele vamale care au mărit preţurile finale ale produselor. Dezechilibrul suplimentar dintre cerere şi ofertă ca urmare a perturbării fluxurilor de aprovizionare. “Banii din elicopter” distribuiţi generos aproape tuturor americanilor în timpul perioadelor de carantină de către administraţiile Trump şi Biden. Protecţionismul comercial al ambelor administraţii, creşterea datoriei federale prin cheltuielile sporite şi taxele reduse de către Trump şi menţinute de către Biden. Mi se pare interesant că pe când impactul lui Trump pare să fi fost cel puţin la fel de mare, Biden este cel care decontează politic inflaţia actuală. Oamenii nu par să înţeleagă că unele decizii pot avea consecinţe mulţi ani după ce ele au fost luate.
Cartea are şi un ultim capitol în care autorul îşi prezintă viziunea asupra lumii de mâine. Foarte pe scurt, se propune o coaliţie, un “colegiu” al naţiunilor “democratice”, din care sunt excluse, în mod expres, China, Coreea de Nord, Siria, Cuba, Venezuela şi Iranul. Culmea e că Rusia este lăsată undeva în zona tampon, liberă să aleagă dacă vrea să facă parte din grupul democratic, lucru aparent ciudat dar care nu m-a mirat dat fiind contextul în care a fost analizată pandemia. Este, de fapt, esenţa noii viziuni globale a ultraconservatorilor americani, aceea extrem de agresivă la adresa Chinei dar, în acelaşi timp, inexplicabil de tolerantă la adresa Rusiei şi poartă amprenta inconfundabilă a lui Donald Trump.
Să încerci o “desprindere” agresivă de China (şi o bună parte a economiei globale) pentru a crea, până la urmă, exact ceea ce Putin cere, o nouă “ordine” globală, mi se pare o strategie inconştientă care nu va duce decât la conflict, inflaţie galopantă şi exact scufundarea economiei globale pe care autorul o prezice şi pe care încearcă să o evite. Este o utopie periculoasă. Încalcă principiile pieţei libere prin intervenţia grosolană a statului. Îi coalizează pe adversari şi, mai ales, radicalizează poziţia partidului comunist chinez. Crede cineva că China, astăzi “uzina globală”, va sta şi va privi cum “Colegiul Naţiunilor” mută complet fluxuri de aprovizionare în Europa şi America de Nord? Şi-apoi, că vorbim de inflaţie, cu ce bani se vor construi în Nord toate fabricile care astăzi nu există? Inflaţia aduce dobânzi mari şi o restrângere a creditului, deci cu ce bani se vor face toate, fonduri de stat? Cine va plăti pentru investiţiile abandonate din China? Cine va putea plăti costul crescut al unor produse mai scumpe? Şi-apoi, de ce aş avea eu, ca european, mai multă încredere în Donald Trump decât în Xi Jinping?
Ca şi în “The death of Money” de care vorbeam la început, nici previziunile sumbre ale acestei cărţi nu se vor împlini. Excepţie făcând situaţia în care lumea nouă la care visează autorul va deveni realitate.
APort 