Panorama tictoc

Lucerne–Interlaken Express panoramic train face 20 de minute de la Interlaken la Brienz şi circulă din 30 în 30 de minute, toată ziua. Se cheamă panoramic pentru că vagoanele sunt foarte înalte iar ferestrele sunt până sus şi chiar un pic deasupra, pe tavan, totul făcut pentru a-ţi da şansa să admiri peisajele de poveste ale Alpilor Bernezi care se reflectă perfect în apa turcoaz a lacului Brienz. Să vezi e cu totul altă experienţă, iar o poză făcută cu telefonul mobil prin geamul trenului este departe de a face dreptate peisajului alpin. Dar, ca să vă faceţi o vagă idee, cam asta am admirat eu acum câteva ore:

Vă imaginaţi că nu au fost singurele poze făcute cu telefonul cât a durat drumul şi, evident, aşa şi este, căci în marele grup de adolescenţi probabil sud coreeni care a umplut restul vagonului s-au făcut rafale de poze când unul dintre ei a adormit cu gura căscată şi gâtul strâmb. Fotografii norocoşi au fost cei de pe bancheta din faţa lui, care au şi share-ui imediat prada cu restul grupului. De prin jur s-au auzit râsete înfundate şi chicote reţinute, de parcă nimeni nu-şi dorea să-l trezească pe subiectul bunei dispoziţii. Bing-urile mesajelor schimbate au continuat câteva minute bune dar nimeni nu s-a ridicat să vadă cu ochii lui minunea, nimeni nu a vorbit cu nimeni, telefoanele au fost singurele mijloace de comunicare. Băiatul care dormea cu gura căscată a fost singura atracţie a celor 20 de minute, în rest tictoc, tictoc, tictoc…

Nici nu ştiu de ce scriu despre acest fapt divers banal, poate doar cu speranţa că dacă un adolescent român aflat în acelaşi tren ar da întâmplător (dar improbabil) peste acest post şi-ar putea face o idee, foarte vagă, despre ce ar putea vedea dacă s-ar uita, măcar o clipă, prin ferestrele foarte înalte ale Lucerne–Interlaken Express panoramic train.