Se bagă aproape până la brâu în containerul “galben” şi extrage o sticlă de plastic turtită ce pare să fi fost o bere la 2 litri. Îi deşurubează capacul şi o bagă în gură. Un fior de dezgust mă face să-mi feresc privirea, crezând că vrea să bea ce-o mai fi rămas pe fundul sticlei. Pocnitura mă face să mă întorc. A umflat-o dintr-o suflare, de parcă ar fi folosit un compresor. N-ai fi zis că o femeie atât de slabă şi de adusă de spate are atâta putere în ea. Jos, la picioare, mai sunt vreo patru sticle recondiţionate iar pe căruciorul de lângă are propria compartimentare pentru reciclare selectivă: sticle, pet-uri, doze de aluminiu. Îmi vine în minte că măcar câţiva dintre vecinii mei nu numai că au nimerit plastic la plastic, dar le-au şi zdrobit înainte să le arunce în container, ceea ce e oricând o surpriză plăcută.
Pet-urile ce fuseseră deja reciclate, culese şi umflate la loc din containerul primăriei de reciclare a plasticului vor fi returnate în vederea reciclării în containerul automat de colectare a pet-urilor la vreun supermarket din zonă, unde vor fi turtite încă o dată şi transportate la un centru de reciclare. Multipli de 50 de bani pe pet se vor transforma cel mai probabil într-un alt pet (plin de data asta) de 2 litri. Circuitul pet-ului în natură pare foarte complicat, nu? Singurul avantaj al acestei noi legi RetuRo este că oraşele României au deocamdată destui amărăşteni, majoritatea alcoolici săraci lipiţi, care să culeagă, pentru 50 de bani, un pet aruncat aiurea de altcineva.
Această complicată operaţiune logistică ce presupune eforturi din partea statului şi a tuturor producătorilor şi comercianţilor din România a fost creată pentru ca românul nostru să nu facă cumva vreo chestie pe gratis. Alternativa ar fi fost să-l convingem pe cetăţeanul de rând că degeaba urlă “Noi suntem români!” la miezul nopţii dacă aruncă pet-ul de la balcon. Că pet-ul trebuie dus (gratis!) la containerul care are aceeaşi culoare cu tricoul naţionalei. N-ar trebui să fie greu!
Când inflaţia va muşca din ăia 50 de bani suficient cât să nu se merite nici măcar pentru drojdierii cartierelor să rânească după noi ne vom lamenta, probabil, că încă o lege din România nu produce efectele scontate.
APort 
Eu duc pet-urile constant :)))) Acum. Pe cele folosite de mine/noi, firește.
Înainte nu le duceam nicăieri, fiindu-mi foarte peste mînă sistemul lor cu 3 cutii uriașe, care nu știu unde erau amplasate, dar nu pe unde mergeam eu. Însă femeia de la bloc le lua ea de la ghena de pe etaj, dacă noi le aruncam separat, în niște saci, și mergea strună. Ce făcea cu ele nu mai era treaba mea – habar n-am dacă înainte de Marea Reciclare dădea cineva bani înapoi pe ele.
Acum, de când cu Mare Reciclare, îmi convine, că am un Mega mai aproape decît orice container galben/verde/albastru și m-aleg și cu ceva (recunosc!). În jur de 50 lei/săptămînă. Și o fac cu plăcere și din principiul că nu aș lăsa supermarketurilor 1 ban de la mine cadou! Altora, da. De ex., sînt cîțiva pe-aici care cerșesc și am și eu favoriții mei. Dacă ne-ntîlnim, le dau cu drag punga, să ia ei banii respectivi.
Ce povestești tu, în schimb, în prima parte, n-am văzut niciodată… dar cred și am rămas și pe gînduri, pentru că-n multe miezuri de noapte aud pe-afară zgomote ciudate de sticle, de plastic sau nu, ca și cum ar fi multe și s-ar face ceva cu ele… Posibil să fie exact ce zici tu, dar extrase din coșurile de gunoi stradale (mă jur, containere-curcubeu n-am văzut în zona mea decît acum mulți ani, cînd apăruseră prima oară, dar au dispărut la fel de repede și n-au mai revenit 😃 . Băluță, primarul reales, are grija mega-construcțiilor, nu a sticlelor goale…)
LikeLiked by 2 people
Noi avem un set de trei containere relativ vizavi de bloc. Nu departe, problema e că oamenii aruncă orice oriunde, probabil că e prea dificil să nimereşti culorile. Deci oamenii ăştia care caută după pet-uri returnabile în fiecare dintre cele trei fac parţial şi un serviciu de sortare, ceea ce e bine. Probabil că din ce în ce mai mulţi vor returna singuri ambalajele, cum faci şi tu, deci cele trei containere vor mai primi numai gunoaie. Oricum, confuzia pare să fie mare iar cele două metode sunt cumva în competiţie.
LikeLike
Era bună și varianta cu bon de la fiecare magazin, numai că pe la noi încă nu se cumpără atât de mult la bax, dintr-un singur loc, încât să fie adoptată metoda.
Acum nu mai știu câți ani, vreo 7, parcă, în Germania, era și cred că mai e treaba cu: iei de la noi băutura, aduci sticlele goale, dăm bon, iei iar băutura. Dar numai sticle cumpărate de la ei accepta mașinuța aia. Și da, cu bonul scos după ce-a păpat sticlele goale, am luat un bax de alte sticle pline. Frumos. Am “rătăcit” de curiozitate o sticlă luată din benzinărie. Nț! A scuipat-o instant.
LikeLiked by 2 people
Cred că în mare măsură sistemele astea au dispărut pentru că de ce să plăteşti şi de ce să te complici când cetăţeanul e gata să facă toată treaba pe gratis? În Elveţia, de exemplu, e probabil maxim de ruşine să arunci o sticlă aiurea. Cred că să furi o sticlă de la supermarket e mult mai uşor de acceptat. 🙂
LikeLiked by 2 people