Muzeul satului elvețian, Ballenberg

347 de litri. Prima mea reacție a fost: “Aproape perfect!”.
Apoi, gândindu-mă mai bine, am realizat că proverbiala precizie elvețiană nu putea să accepte pur și simplu un “merge și-așa”… Trebuie să existe o explicație pentru care butoiul ăsta e la 18 litri distanță de perfecțiune. Să încercăm un exercițiu de imaginație:
Prima zi de Paști la părinți, a doua la socri. Două. Prima zi de Crăciun la părinți, a doua zi la socri. Patru. Două săptămâni de binemeritat concediu cu vin de la alții, nu din butoiul propriu – poftim, 18. Perfect!

Fontaine de L’Ange, Obergasse, Biel/Bienne

Un bătrân și impunător castan veghează scurgerea istoriei într-una dintre piațetele din centrul vechi al orașului Bienne.

Probabil cel mai important lanț elvețian de librării, un fel de Cărturești de pe la noi, a lansat o campanie foarte inspirată de marketing pentru a-i atrage pe tineri în librării, în universul cărților.

A pus în vănzare “Fidget spinner”.

Am mai postat o fotografie cu marea în furtună, de la Periboina. Am mai scris despre asta, iubesc ploaia, iubesc marea, combinația dintre mare și furtună este, pentru mine, de neuitat. Fotografia de astăzi este tot de la Marea Neagră, dar din Bulgaria, de la Sozopol. Când călătoria în timp va deveni posibilă și accesibilă financiar locul ăsta (în ziua și la ora furtunii, pe care va trebui cumva să le aflu) va fi pe lista scurtă a experiențelor de retrăit.

Hmm, ideea asta ciudată cu călătoria în timp, care mi-a venit scriind, a început să-mi inunde mintea cu locuri și momente pentru lista scurtă. Despre multe nu se poate povesti.

Sozopol, Marea Neagră, Bulgaria

Dacă urci în turnul vechii cetăți priveliștea e superbă. Neuchatel ar fi meritat să se afle pe malul unei mări. Toate ferestrele urbei privesc lacul cu respectul și dragostea datorate unei mări. În multele zile de peste an în care ceața ascunde linia orizontului și verdele dealurilor de peste ape nici nu e greu să-ți imaginezi că lacul poate fi infinit de mare.

Alpii lipsesc adesea din fotografiile turiștilor, chiar și în zilele în care ochiul îi poate totuși distinge la orizont, atârnați parcă de cer. Invitație să revii și să mai încerci.

Neuchatel, Elveția

Emma e chelneriță la o tratorie. Gabi cântă la acordeon de dimineață până seara, două canale mai încolo. Veneția moare dar dragostea lor va dăinui veșnic. Cheia e în siguranță, pe fundul canalului.

Plaja Periboina, Marea Neagră, România

Periboina e un capăt de lume. Un locușor abandonat pe o limbă îngustă de nisip între lac și mare, ascuns în stuf și apărat de miliarde de țânțari care pot recunoaște un orășean încă de la ieșirea din sat, de la Vadu. Dacă nu știți locurile și oamenii probabil că nu veți putea ajunge acolo. Ceea ce e bine, pentru că din experiența celor căteva escapade pe care le-am făcut acolo mereu cu aceiași buni prieteni, e nasol să împarți paradisul cu necunoscuți. Continue reading →

E sâmbătă după-amiază și au ieșit și ei, ca porumbeii, la un fast food în oraș. Dar fast food de-adevăratelea pentru că cine nu mănâncă rapid rămâne flămând, că acu’ vine băiatul ăla de la McDonalds să strângă tava.

Cetatea Enisala, Dobrogea, România

Mi-am propus să public în fiecare weekend o fotografie care mi-e dragă. Pe cea de săptămâna asta am făcut-o acum mai bine de 10 ani. Era sfârșit de vară, veneam din concediu de la mare și mergeam spre Tulcea dar ne-am hotărât să ne oprim să vedem cetatea Enisala.

Locul e fabulos. Cocoțată pe un vârf de deal, cetatea strajuiește cele două lacuri, Babadag și Razelm, și a fost, pe rând, garnizoană militară bizantină, genoveză, turcească, valahă pe vremea lui Mircea cel Bătrân și din nou otomană. Continue reading →