Playing for Change este o mişcare pornită din dorinţa de a uni muzicieni din toată lumea prin limbajul unic al muzicii. Au foarte multe melodii superbe, dar preferata mea este această înregistrare a Chan Chan.

Încep cu un fashion upgrade de Bucureşti: dacă n-ai breton a la Mireille Mathieu nu exişti (am pus link, că-i de-o seamă cu mama şi pun pariu că n-aţi auzit de ea). La băeţi se poartă coafurile afro şi hăinuţele din blană făcute-n ciuda încălzirii globale. Inna a venit la eveniment direct de la ora de yoga iar solistul de la The Motans şi-a ales cu grijă cel mai bun tricou şi cei mai mişto blugi ai săi. Dacă venea şi-n şlapi aş fi jurat că e vedetă elveţiană. Doar Andra, consecventă cu statul ei de vedetă, a dat probabil pe rochia aia cu diamante cât toţi ăilalţi din show la un loc, inclusiv publicul (au fost puţini, din cauza pandemiei). Ca să fiu răutăcios, nu e vorba numai de diamante aici, e şi o grămadă din ce în ce mai mare de metraj.

Dacă nu lua Carla’s Dreams premiul pentru artistul anului îmi aruncam televizorul de la balcon. Top 3-ul meu din ultima lună, la toate categoriile, este format din “Unde”, “Seară de Seară” şi “Scara2, etajul 7”, toate la egalitate. Irina Rimes e super simpatică, sunt fan! La Female Award aveau de ales între Roxen (foarte mişto şi piesa şi tipa), Inna (nu cu cea mai bună piesă a ei), Delia (de la un kilometru piesa mea favorită) şi Andra, care a şi câştigat cu o lălăială banală, că i se manelizează vocea cu fiecare an care trece. Dacă n-ar fi fost legată de ProTV prin soţ presupun c-ar fi aterizat de mult la vedeta populară a TVR-ului. Şi Delia n-a luat nimic, serios? În schimb l-am descoperit pe Killafonic şi l-am băgat instant în playlistul de alergare. Înţeleg cam 10% din ce spune dar nu contează şi poate că-i mai bine aşa. Ritmul e super. Sper să se ţină departe de supradoze.

În rest, ţinând cont că nu au putut aduce prea mulţi spectatori în studio, show-ul a fost mişto atât cât a fost. Ce mi s-a părut cumva nedrept a fost că au avut The Best Trap Artist şi Beauty Awards (?!?!?) dar n-au avut alte categorii muzicale (rock, populară, manele etc) – li s-or fi terminat fondurile? Nu de alta dar e păcat că, de exemplu, Minculescu şi aproape Iris să nu ia un premiu pentru Amintiri, ultima lor piesă, Zdob şi Zdub să nu fie nici măcar menţionată iar Bittman de la Holograf să nu primească, absolut meritat şi incontestabil, Premiul Ruşinică pentru detestabila sa performanţă din 2020.

Sunteţi curioşi să aflaţi de câte feluri sunt oamenii? Ascultaţi melodia asta, pentru care eu am făcut o uşoară obsesie (mereu am cel puţin una). Sunt convins că încă mai suntem un pic francofoni, măcar în suflet, deci nu cred să fie o problemă să-l simţim pe Christophe Maé, mare artist francez, probabil pe nedrept necunoscut pe la noi. Pot recomanda şi alte melodii superbe, mai vechi sau mai noi. Dar sunt convins că în ziua de azi nu e o problemă să găseşti mai mult din ce-ţi place…

Dacă tot suntem la începutul unui nou centenar, de ce n-am începe aşa?

La multi ani, România!

Am făcut o obsesie pentru LSD, parteneriatul artistic dintre Labrinth, Sia și Diplo. Culmea e că cică drogul cu același nume nu provoacă dependență. Dar eu, încă nerecuperat complet după Bad Liar-ul lui Imagine Dragons, am dat peste Thunderclouds și nu mai pot scăpa. Între timp mi-am descărcat de pe Spotify tot albumul și-acum e mai rău.

Măcar sunt convins că o să mă ajute să dau cu aspiratorul în toată casa.

Zeci de mii de oameni au ieșit vineri pe străzile Londrei pentru a protesta împotriva lui Donald Trump și a vizitei sale oficiale în Marea Britanie. Un uriaș balon portocaliu, înfățișând un baby Trump cu pempărși, a fost înălțat în fața parlamentului, în uralele mulțimii.

Dar cel mai original mod de a protesta împotriva vizitei lui Trump a fost campania Make “American Idiot” Great Again, prin care britanicii au readus în topurile britanice  hit-ul din 2004 al trupei americane Green Day, lansat pe vremea unui alt mare președinte american, George W. Bush (care se pare că a și fost sursa de inspirație a cântecului).  “American Idiot” n-a ajuns chiar până pe locul unu dar efortul a meritat.

Am fost surprins să constat întâmplător că există muzică românească și dincolo de marele hit al Deliei “Hai rămâi cu mă-ta!”, doar că nu știam eu unde să caut. Credeam că, dacă de patru ori pe an petrec multe ore în trafic prin București, ascultând diverse posturi de radio, sunt oarecum la curent. Ei bine, m-am înșelat și-mi fac mea culpa. Am descoperit deunăzi trupa Subcarpați, grație algoritmilor Youtube care încearcă să-ți ghicească preferințele, și a fost o surpriză minunată. N-am mai ascultat de mult (de la Zdob și Zdub) o trupă de-a noastră care să reușească să integreze inteligent teme folclorice într-un ritm modern. Subcarpați o face superb.

Așa că share-uiesc piesa care mi-a plăcut cel mai mult, convins fiind că dac-o ascultați și vă place o să găsiți ușor drumul spre mai mult.

Dacă aveți nevoie de un shot de energie atunci vă recomand să ascultați melodia asta. Pe mine m-a făcut să alerg cel mai rapid kilometru (măsurat) din viața mea. Încercați, vă costă doar vreo trei minute cu totul. Dacă nu vă place veți ști că gusturile voastre în materie de muzică sunt foarte diferite de ale mele (nu c-ar fi o chestie importantă).

PS. E a doua melodie recentă despre mersul pe apă (după cea a lui Eminem cu Beyonce), pare să devină zilele astea o mică obsesie a artiștilor americani. Sigur, e mult mai ușor să încerci iarna…

Am făcut un mic upgrade blogului și acum pot să public și clipuri video. Promit să folosesc chestia asta extrem de rar și cu discernământ, locul ăsta va rămâne în continuare casa cuvintelor scrise.

Dar, ca să marchez momentul, dau share ultimului video-clip al cântăreței mele pop favorite, Pink, piesă care mă obsedează de vreo săptămână încoace. Dincolo de mesaj și de muzica bună, căteva din momentele de dans ale clipului sunt absolut geniale.