Am făcut o obsesie pentru LSD, parteneriatul artistic dintre Labrinth, Sia și Diplo. Culmea e că cică drogul cu același nume nu provoacă dependență. Dar eu, încă nerecuperat complet după Bad Liar-ul lui Imagine Dragons, am dat peste Thunderclouds și nu mai pot scăpa. Între timp mi-am descărcat de pe Spotify tot albumul și-acum e mai rău.

Măcar sunt convins că o să mă ajute să dau cu aspiratorul în toată casa.

Zeci de mii de oameni au ieșit vineri pe străzile Londrei pentru a protesta împotriva lui Donald Trump și a vizitei sale oficiale în Marea Britanie. Un uriaș balon portocaliu, înfățișând un baby Trump cu pempărși, a fost înălțat în fața parlamentului, în uralele mulțimii.

Dar cel mai original mod de a protesta împotriva vizitei lui Trump a fost campania Make “American Idiot” Great Again, prin care britanicii au readus în topurile britanice  hit-ul din 2004 al trupei americane Green Day, lansat pe vremea unui alt mare președinte american, George W. Bush (care se pare că a și fost sursa de inspirație a cântecului).  “American Idiot” n-a ajuns chiar până pe locul unu dar efortul a meritat.

Am fost surprins să constat întâmplător că există muzică românească și dincolo de marele hit al Deliei “Hai rămâi cu mă-ta!”, doar că nu știam eu unde să caut. Credeam că, dacă de patru ori pe an petrec multe ore în trafic prin București, ascultând diverse posturi de radio, sunt oarecum la curent. Ei bine, m-am înșelat și-mi fac mea culpa. Am descoperit deunăzi trupa Subcarpați, grație algoritmilor Youtube care încearcă să-ți ghicească preferințele, și a fost o surpriză minunată. N-am mai ascultat de mult (de la Zdob și Zdub) o trupă de-a noastră care să reușească să integreze inteligent teme folclorice într-un ritm modern. Subcarpați o face superb.

Așa că share-uiesc piesa care mi-a plăcut cel mai mult, convins fiind că dac-o ascultați și vă place o să găsiți ușor drumul spre mai mult.

Dacă aveți nevoie de un shot de energie atunci vă recomand să ascultați melodia asta. Pe mine m-a făcut să alerg cel mai rapid kilometru (măsurat) din viața mea. Încercați, vă costă doar vreo trei minute cu totul. Dacă nu vă place veți ști că gusturile voastre în materie de muzică sunt foarte diferite de ale mele (nu c-ar fi o chestie importantă).

PS. E a doua melodie recentă despre mersul pe apă (după cea a lui Eminem cu Beyonce), pare să devină zilele astea o mică obsesie a artiștilor americani. Sigur, e mult mai ușor să încerci iarna…

Am făcut un mic upgrade blogului și acum pot să public și clipuri video. Promit să folosesc chestia asta extrem de rar și cu discernământ, locul ăsta va rămâne în continuare casa cuvintelor scrise.

Dar, ca să marchez momentul, dau share ultimului video-clip al cântăreței mele pop favorite, Pink, piesă care mă obsedează de vreo săptămână încoace. Dincolo de mesaj și de muzica bună, căteva din momentele de dans ale clipului sunt absolut geniale.

Adeseori mă întreb, când caut ceva pe youtube folosind search-ul aplicației, din câte litere voi găsi filmulețul dorit. Motorul de căutare funcționează pe baze statistice, grăbindu-se să-ți propună cele mai populare cinci opțiuni valabile în selecții dinamice care se schimbă (cât pe ce să zic updatează) cu fiecare literă pe care o adaugi. De exemplu, dacă vrei să cauți ultima melodie a Arianei Grande e suficient să apeși “A” și numele ei apare în cap de listă. În general, pentru fiecare literă, marii artiști americani ai momentului domină top 5-ul. La “B” Bruno Mars câștigă la mustață în fața lui Beyonce, La “J” e Justin Bieber, la “E” e Ed Sheeran și la “M” Miley Cyrus îi ia fața duhului competitiv al lui Mickael Jackson.

Dar sunt și surprize hilare (ca să nu zic funny și să râdă lumea de mine că a început să mă afecteze sindromul Răducioiu). De exemplu la “R”. Rihanna ar fi la un pas de supradoză dac-ar afla că a fost scoasă din top 5 de “Rolex” și “Relaxing music”. Jenant! Sau la litera “T”, unde “Tom and Jerry”, e drept împreună, reușesc s-o scoată din top pe celebra Taylor Swift care are nevoie de încă un “A” ca să se prindă Youtube că e și ea vedetă. Trist și pentru noi și-ai noștri, deși oarecum previzibil. Temișan și Trăistariu nu apucă nici ei podiumul deși au momente când măcar la personaje de desene animate s-ar putea lupta cu Tom și Jerry.