Au trecut de mult vremurile când vedeai o jumătate de oră de Dallas pe săptămână şi-n rest pe nea Nicu Ceauşescu în rolul lui Kevin Spacey, dovada clară că House of Cards a fost, la origini, un show românesc, la fel cum limba latină era, de fapt, daca veche şi Tesla era Nicu Teslea. Dar astăzi trăim în alt film, ai de unde alege, frate, slavă Domnului! Poate aştepţi noua serie din Black Mirror, Orange is the New Black sau mai ştiu eu care dintre celelalte 194 (!!!) de seriale de pe Netflix. Sau poate vrei Game of Thrones-ul HBO-ului, The Boys-ul de pe Amazon sau nou anunţatul The Morning Show de pe noul Apple TV. Plus alea cu care-or să vină noile Disney+, YouTube TV şi câte şi mai câte alte canale or mai fi pe ţeavă. Presupun că dacă eşti dispus să cheltuieşti un pic peste 200 de dolari pe lună numai pe abonamentele serviciilor de streaming vei putea avea acces la mai tot ce poate produce, relevant, showbiz-ul american între pădurea sfântă şi valea dintre silicoane.
OK, să zicem că te-mprumuţi de alea două sute sau mai tai din banii de Cola. Dar ce te faci că-ţi trebuie vreo trei vieţi în paralel numai pentru seriale, plus câteva ore pentru ultimele jocuri video super cool, pentru un pic de Facebook – hai că Instagram-ul îl mai faci pe budă! – şi nişte meritate pauze de ţigară. Şi, ca să fie coşmarul complet, te mai bate şi maică-ta la cap de trei ori pe zi să nu ratezi (iar!) şedinta la psihiatru. Cum dracu să le faci pe toate de la 12 când te scoli până la 4 când te culci?
Mie, personal, mi s-a umplut paharul numai după un pic de FB, olecuţă de WP şi câteva filme pe Netflix. Hai să zicem că nu discutăm azi despre show-ul meu zilnic de la birou, şi-ăla tot de provenienţă americană (încerc să-i limitez timpul la o singură viaţă). În fine, cum ziceam, mi-a ajuns. Dar eu nu sunt o persoană care se uită la seriale. Mai exact, mă chinui să nu devin una, pentru că lăsatul de fumat pare floare la ureche pe lângă lăsatul de Game of Thrones. Şi de-aia mi-am anulat abonamentul la Netflix. Am văzut deja majoritatea filmelor bune – dealtfel nici nu sunt prea multe – iar cele mai noi nu sunt încă în reţea şi oricum mă duc să le văd la cinema. Să te decizi ce să vezi durează la fel de mult ca filmul. În general, oferta este limitată la producţiile mainstream ale marilor studiouri hollywood-iene. Aşa că am plecat de pe Netflix fără regrete. Business model-ul ăsta al lor (şi al lungii liste de imitatori menţionată mai sus), în care prea multe vedete şi prea mulţi dolari inundă lumea cu o diarie de seriale şi entertainment, n-are cum să supravieţuiască. Pentru că n-avem trei vieţi şi nici cu dolarii n-o ducem prea bine. Şi-n al doilea rând pentru că, chef de cinci stele Michelin să fii, dacă te pune cineva să faci mâncare la cantină zece ore pe zi o să sfârşeşti servind şaorma cu cartofi prăjiţi. Părerea mea e că serialele astea, multe dintre ele bune, cu gagici mişto, făcute de profesionişti şi susţinute de o industrie redutabilă vor sfârşi în categoria fast food intelectual (majoritatea fiind, deja, acolo). Secătuiesc un izvor de creativitate care-a produs capodopere dar n-o s-o mai facă decât accidental şi chiar şi-atunci, puţini vor mai fi în stare să recunoască una.
Dar n-o să închei înainte să zic că am, totuşi, un abonament nou. La MUBI, o platformă care propune numai filme de artă, în general genul care câştigă premii pe la festivaluri. Puţine americane (de obicei foarte vechi), majoritatea creaţii independente din lumea largă, inclusiv o impresionantă colecţie de filme româneşti. Iar partea cea mai interesantă este că pe site nu găseşti decât 30 de filme la un moment dat. În fiecare zi un film este retras şi un altul este adăugat. Ca la cinematograf. Interfaţa cu utilizatorul este minimalistă dar absolut superbă, informaţiile despre filme sunt super profesioniste iar – spre ruşinea marilor case americane de produs biştari, în special itunes – majoritatea filmele au subtitrări în multe limbi. Am văzut filme poloneze din anii ’80 cu subtitrări în română. Asta înseamnă să ştii şi să respecţi ce-şi doreşte iubitorul de film. Cred că serviciul e disponibil şi în România. Îl recomand din toată inima.
APort 
A trecut ceva vreme de cand nu am mai vazut un film. Despre filme e mult de vorbit, iar tu ai prins aici cateva idei importante. Mi-au placut traducerile originale ale celor doua orase (sau cartiere?) californiene. La un moment dat aveam canalul bilingv (in franceza si in germana) “arte”. Dar cum telespectatorii nu consuma aceasta categorie, a disparut din grila.
Pt timpul alocat filmelor de pe platformele de streaming mai e nevoie de timp si pt documentare si selectare… Uneori dau scroll la “copertile” filmelor si decid pe baza de management vizual daca voi urmari un film sau nu. Asa era sa ratez Taboo (mai rar caut seriale).
MUBI; am crezut ca sunt initialele unui muzeu (gen Musee Urbain Breton Interieur – asa ceva nu exista, dar n-am gasit ceva mai bun).
De tinut minte: MUBI.
Multumesc!
LikeLiked by 1 person
Aici am si posibilitatea sa inregistrez filme de pe posturile TV, asa ca am si o colectie impresionanta pe care trebuie sa o si vad, la un moment dat. Dar inregistrez mai mult decat pot sa vad asa ca numarul tot creste.
Chiar, nu stiu de la ce vine MUBI, desi si mie mi s-a parut ciudat la inceput. Cred ca numele site-ului e mubi.com, daca vrei sa-ti faci o idee. Multumesc si eu! 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, de la TV se poate inregistra, insa dupa ce mi-am conectat un SSD si am facut proba, pot spune ca am si uitat de facilitatea asta. Ideea ma intoarce in timp si imi aduc aminte de cele cateva vitrine cu DVD-uri pe care le-am “exportat” la parintii mei. Dupa ce s-au delectat si ei cu cateva dintre filmele acelea, acum vitrinele au un scop pur estetic. Poate de aceea nu am mai inregistrat nimic de la TV. In plus cred ca aproape orice film ti-ai dori sa il vizionezi la un moment dat, cu siguranta il cei gasi online. Totusi, de cativa ani buni am renuntat la a mai urmari filme online de pe site-uri care nu detin drepturi de redifuzare a respectivelor filme. Pur si simplu nu vreau sa sustin activitatile care ocolesc legea (nu ca asta ar duce la eradicarea anumitor fenomene…)
Ca tot am zis ca MUBI ma duce cu gandul la un muzeu, MUDAC este cel vizat de amintiri si asocieri fonetice. Poate cand ajungi la Lausanne si vei vizita catedrala, ii vei aloca si acestui muzeu o jumatate de ora (poate maxim o ora):
https://mudac.ch
Si poate ca ar trebui si eu sa imi propun sa vizitez din nou Elvetia, sa revad locurile care mi-au placut si sa vizitez unele noi (dar pentru acestea din urma ar trebui sa invat un pic de germana).
LikeLiked by 1 person
Da, stiu, si eu am o colectie de filme pe disc. Cred ca si pe casete VHS, daca stau sa ma gandesc mai bine. Si discuri inca mai vad, pentru ca mai cumpar filme romanesti de la Carturesti, cand trec pe-acasa. Singura optiune in afara piraterie, care nici mie nu-mi place. Foarte interesant muzeul ala din Lausanne, merci de recomandare. Sunt nenumarate locuri de vazut si de care nu stiu…
Zici ca vrei sa inveti germana… esti temerar… succes!
LikeLiked by 1 person
Aaa, nuu! Am incercat cateva metode (de temerar, cum bine spui, adica fara profesor), dar nu m-am ales decat cu un vocabular pe care nu-l pot folosi in lipsa unei gramatici de care nu am habar. Totusi, cuvintele ajuta! Mai ales cand ai de ales intre diferite feluri de wurst… 🙂
Am uitat sa iti spun ca MUDAC e chiar langa catedrala.
Cu siguranta sunt multe de vizitat. Uneori aflam despre locuri sau obiective la scurt timp dupa ce am trecut prin zona, iar asta e uneori frustrant, dar frustrarea trece atunci cand iti spui ca asta e un motiv sa treci din nou prin acele locuri, candva, intr-un concediu viitor.
Spre deosebire de anii din urma, acum te poti documenta foarte bine inainte de a vizita un anume loc, iar vizita sa cuprinda exact acele obiective pe care ti le doresti. Si, cine stie, poate chiar ajungi si la cinema (asta ca sa nu ma indepartez de tema postarii).
LikeLike
Niciodata nu apuc sa ma documentez serios inainte de o excursie. Intotdeauna imi propun, mai niciodata nu o fac, mereu regret . Dar frustrarea creaza exact cheful de a reveni, cand realizezi ce-ai ratat. Dar lista cu revenitul e asa de lunga… La fel de lunga ca lista cu locuri in care n-ai fost si vrei. Grea viata avem… 🙂
LikeLiked by 1 person
Wow, mulţulmesc, e prima dată când aud de asta, dar mă interesez că prea bine sună. Noop, de seriale nu am timp, nu am nervi, nu am chef 😀 Când e timp, numai un film mă poate ajuta. 🙂
LikeLiked by 1 person
Sunt filme de-alea de ramai asa, un pic nostalgic si un pic letargic… 🙂
LikeLiked by 1 person