Hostiles

Sunt curios ce-aș fi înțeles eu din filmul ăsta dacă l-aș fi văzut în copilărie. Căci pe vremea aceea – și mai ales în filmele străine pe care statul comunist decidea să le cumpere – western-urile tranșau clar problema încă din primele cadre. Știai cine-s ăia răii și cine-s ăia bunii și așa o țineau până la sfârșit, când răii erau lichidați. În funcție de film, puteau fi cowboy-ii personajele pozitive sau indienii.  Maximul de complicație era să te prinzi care triburi de indieni erau “bune” și care nu.

Povestea din Hostiles pare complicată la prima vedere. Se derulează într-o vreme în care cucerirea întregului teritoriu al continentului american se cam încheiase iar proaspătul stat american își dorea o pace socială cu ceea ce mai rămăsese din triburile indiene, alocându-le cu “generozitate” câteva rezervații în care să poată să mimeze viața de dinainte de sosirea europenilor. Fără îndoială că decizia avea în spate un pragmatic calcul economic, câtă vreme grupurile de haiduci indieni aveau un impact semnificativ asupra securității colonilor și a încrederii lor în capacitatea noului stat de a-i apăra eficient. Dar de la voință politică și până la impunerea acestei păci sociale în teritoriile izolate ale Americii drumul nu a fost nici drept, nici ușor. E greu să le ceri combatanților unui război sângeros, în care barbarii inimaginabile s-au petrecut de ambele părți și în care demonizarea adversarului a fost legea, să uite, să ierte și să se accepte reciproc.

Despre drumul de la barbarie la pace vorbește Hostiles. Un clasic road movie american, o călătorie prin frumusețea sălbatică a Americii dar mai ales un proces de exorcizare a demonilor războiului. În viziunea regizorului Scott Cooper, tranziția asta nu a fost – nu poate fi – un proces evolutiv. Monștrii trebuie să dispară fizic, să se piardă pe drum,  pentru ca o nouă lume să se nască. Abia atunci bucățile rămase din lumea lor crudă  se pot aduna într-o societate  imperfectă, dar mai bună.

Nu pot să înțeleg cum filmul ăsta nu a fost selecționat la nicio categorie pentru Oscarurile 2018. E bun în atât de multe feluri subtile.