“Happy Easter” la toată lumea!

Joyeuses Pâques! Catolicii și protestanții sărbătoresc anul ăsta Paștele o săptămână mai devreme decât noi așa că asta e urarea pe care am auzit-o toată ziua astăzi, în toate magazinele în care am intrat – de fapt din care am ieșit – pentru că la Bienne, oraș bilingv, dacă dai semne că nu pricepi ce-ți zice lumea în dialectul elvețian de germană atunci, evident, o să pricepi în franceză. De obicei franceza mea nu e pusă la mare încercare așa că răspund adesea monosilabic, nimic neobișnuit într-o lume obișnuită cu accente ciudate, gramatici aproximative și chiar mistreți morocănoși. Ieri, în Vinerea lor mare, am fost liberi și totul a fost închis. Astăzi, plimbându-mă prin magazine, n-aș putea spune c-am trăit neapărat atmosfera aia de dinaintea marii sărbători religioase. Nu era mult mai aglomerat ca de obicei, nu erau coșuri mai pline sau cozi mai mari. Am profitat de o promoție semnificativă la pulpe de miel și am declinat super-oferta la iepuroi de ciocolată de 2 kg bucata, semn că magazinele se-așteptau ca lumea să cumpere mai mult.

Joi, înainte să plecăm acasă pentru minivacanța de Paști, biroul cosmopolit în care lucrez răsuna de “Happy Easter!”, urarea standard a tuturor. Entuziasm, grabă, bucurie pură pentru cele patru zile libere pe care sărbătoarea creștină ni le prilejuia, nimeni nu și-a bătut capul că Paștele ortodoxilor  e abia săptămâna viitoare și că cei câțiva colegi musulmani, hinduși, evrei – și or mai fi și alte religii de care nu știu eu – nu au Paște deloc. În fine, noi ăștia cu Paștele decalat sau care nu recunosc vreo înviere am răspuns la rândul nostru cu “Happy Easter” și un zâmbet ușor enigmatic. Va trebui să sărbătorim zilele astea libere cum putem fiecare, fără cozonaci (încă) și fără înviere. Ca o consolare pentru faptul că săptămâna viitoare vineri o să lucrăm am decis să facem papanași pentru luni la prânz.

Sincer, nu mi-e clar ce-am vrut să spun cu postul ăsta – post în sensul de articol, nu de abstinență de la cele lumești – dar sper să-mi găsesc, totuși, iertarea de-oi fi păcătuit grav pe undeva, dacă nu weekendul ăsta măcar următorul.

Și apropo de nevoia de a zice ceva așa, ca să mă aflu-n treabă, atașez un clip care-mi place și pe care l-am văzut de vreo cinci ori de-azi dimineață.