Carlo M. Cipolla – Legile fundamentale ale imbecilității umane

Nu e chiar o carte, mai degrabă ar intra la categoria “cărticele”, câtă vreme ai nevoie doar de vreo două ore ca să o citești. Și nu mi-e nici acum clar dacă autorul, altfel un reputat profesor de istorie a economiei, chiar credea în ideile (legile) pe care le-a prezentat cu o morgă de lucrare științifică sau doar s-a distrat un pic alături de cititorii săi, o farsă de la înălțimea autorității sale academice.

Deci, deși nu sunt de acord nici cu premizele care stau la baza lucrării – cea mai controversată fiind despre caracterul ereditar și inevitabil al imbecilității umane și nici cu concluziile sale simpliste, să trecem totuși în revistă “legile fundamentale”, mai mult de amuzament decât din convingere:

Prima lege fundamentală a imbecilității umane: “Numărul indivizilor imbecili în viață este mereu și în mod inevitabil subestimat de toată lumea.” O lege care ți se va părea mult mai adevărată în zilele în care te trezești cu curu-n sus.

A doua lege fundamentală a imbecilității umane: “Probabilitatea ca un anumit individ să fie imbecil este independentă de orice însușire a respectivei persoane.”  Cu asta aș tinde să fiu de acord. Imbecilii sunt relativ uniform distribuiți, indiferent de loc, culoare, gen, religie, vârstă sau chiar pregătire. Știu că sunt mulți care sunt ferm convinși că imbecilii sunt întotdeauna în tabăra opusă – poftim dovada că sunt peste tot! Cred totuși, spre deosebire de autor, că educația reduce în mare măsură simptomele (și consecințele) imbecilității.

A treia lege fundamentală a imbecilității umane: “Un imbecil este o persoană care cauzează pierderi unui alt individ sau grup de indivizi, fără a câștiga nimic în schimb, uneori chiar suferind pierderi de pe urma acțiunilor sale.” O definiție corectă, fără să mi se pară totuși că acoperă complet complexitatea imbecilității umane. Se aplică unui mare număr de politicieni, de exemplu, deși mulți dintre ei intră, conform autorului, la capitolul răufăcători (cauzează pierderi altora pentru propriul profit). Se aplică la fel de bine și multora dintre electori. Sau non-electori.

A patra lege fundamentală a imbecilității umane: “Non-imbecilii vor subestima întotdeauna influența negativă a imbecililor. Îndeosebi, non-imbecilii vor uita mereu că, indiferent de moment, loc sau circumstanțe, a avea de-a face și/sau a te asocia cu imbecilii se va dovedi cu siguranță o mare greșeală.” O altă lege cu care tind să fiu de acord. De fapt mai degrabă sper să fie adevărată dintr-un spirit justițiar care nu-mi dă pace. Căci dac-ar fi, atunci – dau, așa, un exemplu la întâmplare – zilele lui Dragnea ar fi numărate. E de ajuns să te uiți la miniștrii din noul guvern, deși trendul a fost decis de miniștrii din precedentele guverne.

A cincea lege fundamentală a imbecilității umane: “Imbecilul este cel mai periculos tip de persoană.” Iar corolarul: “Imbecilul este mai periculos decât un răufăcător“. Ca să mă refer din nou la politica noastră, întotdeauna am crezut că paguba pe care ne-o produce imbecilitatea (ca sumă a prostiei, lipsei de educație, profesionalism, etică, etc) e mai mare decât suma totală a furturilor. Dar, ca să fiu sincer, în cele mai multe cazuri e greu să tragi o linie clară între răufăcători și imbecili. Mai important ar fi, cred, să-i identificăm drept nocivi, la grămadă, și să-i evităm. Să nu-i mai alegem, de exemplu… Asta n-ar trebui să fie atât de greu dacă n-am fi, câteodată, de-a dreptul imbecili.