Ceva-mi spunea încă de pe trotuar că-i un restaurant bun. Avea aerul ăla de autentic, deși era italienesc și ne găseam într-un oraș german. Poate mi-a plăcut atmosfera primitoare și caldă, bunul gust cu care era amenajat locul sau poate m-a convins bătrânul stafidit și încruntat, proțăpit într-un scaun la ieșirea dinspre bucătărie, care în decorul ăla părea patriarhul italian al familiei, atât de autentic fără să fi fost nevoit să scoată vreo vorbă, cu ochii roată la tot ce mișca în micul lui univers napoletan din suburbia Duesseldorf-ului. Era categoric un restaurant italienesc cu pretenții, deși aveau încă pizza în meniu, ceea ce mi s-a părut o dovadă suplimentară de autenticitate.
Meniul era limitat dar toate sunau suficient de promițător cât să ne facă alegerea grea. Așa că am întrebat-o pe frumoasa și tânăra chelneriță mulatră – prea zveltă și zâmbitoare ca să facă notă discordantă cu tabloul acela tradițional italian – ce ne recomandă din meniu, ce-i place ei să mănânce. Ne-a răspuns, zâmbind candid, că ea preferă pizza. V-am zis că se integra bine în peisaj, nu? Aproape că ținea loc de peisaj…
A trebuit să intervină, oarecum brutal, chef-ul italian de 150 de kile, venit precipitat în spatele ei ca să ne precizeze că mușchiul de vită cu legume la grătar e de departe cea mai bună alegere în restaurantul lor. Cu ochii la chelneriță și poate spre binele ei, am ales mușchiul.
APort 
Cand vine virba de ales din menu (si nu numai) sunt destul de, spre foarte, conservator. Dar, chiar si asa, intr-o atare situatie nu cred ca as fi indraznit sa il supar pe chef-ul italian contrazicandu-l! Cu alte cuvinte, buna alegere!
LikeLike
Cred ca omul incerca sa ne spuna ca daca alegem pizza, ajungem ca el… Sincer, avea dreptate, muschiul a fost perfect!
LikeLiked by 1 person
Sunt convins! De ambele (si de fizic si de alegere)! 🙂
LikeLiked by 1 person
Da, posibil sa fi fost mai intelept decat mi-am inchipuit eu la vremea respectiva, credeam ca-i doar materialist…
LikeLiked by 1 person
Mai mult ca sigur ca voia sa promoveze si alte bunatati din menu, iar pizza era doar “atractia”…
LikeLike
Pai atunci trebuia sa-i faca un mic training celeilalte atractii a localului. Si nu ma refer la mosuletul stafidit.
LikeLiked by 1 person
Nu stiu nimic despre restaurant, dar poate ca anumite cheltuieli (training de personal, marketing…) nu incap in buget. Oricum, de aici inainte nu sunt pe terenul meu.
Dar faptul ca localul ti-a atras atentia e un lucru foarte important! Inseamna ca atractivitatea si/sau imaginea au o nota buna, iar asta ar putea atrage chiar si investitorii, nu numai clientii! 🙂
LikeLike
A fost o experienta placuta, fata discutie…
LikeLiked by 1 person
*vorba…
LikeLike
Yap! Cred că las fasolea cu ciolan afumat și pun de-o pizza. De vineri simt o poftă nedeslușită care nu a lăsat să-mi tihnească papilele gustative…
Iaca cum misterul mi se lasă devoalat tocmai din micul univers napoletan din suburbia Duesseldorf-ului.
Miammm! Am de toate și, bonus, o brânză de burduf care pișcă la limbă și-i groasă precum untul de bivolită.
Arbeit!
😉
LikeLike